Sfânta Mânăstire Putna (V)
,,Şi aşia au fost făcut mânăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită, zugrăvală mai mult aur decât zugrăvală, şi pre dinăuntru şi pre denafară”.
(Ion Neculce)
Printre odoarele de mare preţ ale mânăstirii se află Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă, după tradiţie, de la Constantinopol, în 1472, de către Doamna Maria Asanina Paleologhina (cunoscută sub numele de Doamna Maria de Mangop), soţia Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, şi craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit şi dăruit mânăstirii de ctitorul ei la 1 mai 1488. Iconostasul bisericii a fost realizat în anul 1773, din lemn de tei şi tisă, de către meşteri locali. Din porunca şi cu osteneala Mitropolitului Iacov Putneanul, catapeteasma a fost sculptată şi poleită în aur. În perioada anilor 2001-2004 a fost supusă unui proces complex de restaurare. Caracterul unic este dat de prezenţa registrului Patimilor Mântuitorului, mărturie tainică a ctitorului ei asupra suferinţelor îndurate pentru credinţă. Invaziile păgâne din secolele XVI-XVII au distrus frumuseţea cea dintru început a Putnei. Pictura originală s-a pierdut în 1653, dar dorinţa de a împodobi biserica s-a transmis din generaţie în generaţie.
În pridvorul bisericii s-au păstrat chipuri de sfinţi de la o încercare de pictare, probabil în timpul Mitropolitului Iacov Putneanul. Abia în anul 1972, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Iustin Moisescu, mai târziu Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a binecuvântat proiectul de refacere a picturii din biserică, pe baza unui plan iconografic întocmit de părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (+2002), dar lucrările nu au putut fi începute atunci. Pentru prăznuirea, în anul 2004, a 500 de ani de la strămutarea la veşnicele lăcaşuri a Slăvitului Voievod, numeroşi iubitori de frumos s-au alăturat obştii putnene în dorinţa acesteia de a îmbrăca biserica mănăstirii în straie de sărbătoare.
La 10 iulie 2001, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în timpul arhipăstoririi IPS Pimen şi stăreţiei Prea Cuviosului Părinte Arhimandrit Melchisedec Velnic, s-au trasat primele linii la noua frescă a ctitoriei Sfântului Ştefan. Fraţii Mihail şi Gavril Moroşan, fii ai Bucovinei, au fost chemaţi să împodobească cu chipuri de lumină biserica Mânăstirii Putna. Bogata activitate a acestor pictori, desfăşurată în peste 40 de biserici din Cipru, Siria, Grecia, Liban, Anglia, Canada, America de Nord, România şi Israel, va înscrie, şi de această dată, o pagină iconografică sub semnul armoniei divine. Dincolo de caracterul trecător al lumii şi de vremurile tulburi pe care le trăim, Mânăstirea Putna înfruntă veacurile cu un bogat tezaur material şi spiritual, moştenire a unor înaintaşi vrednici şi a unui trecut strălucit. Putna a fost şi rămâne o cetate a rugăciunii şi duhovniciei, în care generaţii întregi de monahi s-au nevoit să ajungă la desăvârşire, la cunoaşterea lui Dumnezeu. Lumea dăinuie prin rugăciune. Monahii sunt chemaţi să se roage pentru întreaga zidire a Tatălui Ceresc. La Mânăstirea Putna, vieţuitorii ei se străduiesc, de peste cinci secole, să săvârşească zilnic Sfânta Liturghie şi cele Şapte Laude, păstrând aprinsă flacăra credinţei la mormântul Sfântului ctitor. Primul hram al Mânăstirii Putna este Adormirea Maicii Domnului, la 15 august. Al doilea hram, la 2 iulie, când se face pomenirea ctitorului ei. În fiecare an, mii de credincioşi vin aici de pretutindeni pentru a slăvi pe Dumnezeu şi pe Preasfânta Sa Maică prin calde rugăciuni şi cântări de laudă, cerând mijlocirea celui care care nu a avut odihnă întru apărarea pământului, credinţei şi tradiţiilor strămoşeşti, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Mânăstirea Putna rămâne un izvor de lumină, o fereastră către cer. (Va urma)
Pagină realizată de Ştefan ISAC
