Sfânta Mânăstire Moldoviţa (VI)
Coloritul proaspăt, amintind culorile vegetale, bogăţia şi varietatea motivelor decorative, mai ales florale şi mai puţin geometrice, care împodobesc biserica, leagă pictura Moldoviţei nu numai de frumuseţea cadrului natural în care a fost creată, dar şi de costumele şi ţesăturile Moldovei de Nord, înfruntând veacurile până astăzi.
Sub domnia lui Alexandru cel Bun, Mânăstirea Moldoviţa, ca primă ctitorie, a avut un important rol cultural. După tradiţie, în chiliile acestui vechi aşezământ s-au copiat şi împodobit multe cărţi bisericeşti.
Cele mai valoroase manuscrise aparţinând acestei mânăstiri, scrise în secolul al XV-lea, sunt adevărate comori de cultură şi artă feudală, astăzi fiind păstrate în biblioteca Mânăstirii Dragomirna. Însemnările găsite pe manuscrisele de la Moldoviţa se constituie într-un document preţios cu privire la trecutul şcolilor mânăstireşti şi la forma lor de organizare. Confruntarea lor cu alte ştiri păstrate în manuscrisele slavone, scrise în celelalte mânăstiri moldoveneşti şi munteneşti, ne vor aduce o lumină şi mai clară asupra existenţei acestor şcoli. Tot din însemnările manuscriselor de la Moldoviţa aflăm că şcoala mânăstirii avea două cursuri: inferior şi superior. Absolvenţilor primului curs li se spunea iscăliturari, iar celorlalţi, spunători.
Activitatea culturală desfăşurată în epoca lui Alexandru cel Bun şi-a continuat firul până în secolul al XVIII-lea, fiind mai intensă în secolul al XVII-lea, prin activitatea desfăşurată de Episcopul Efrem de Rădăuţi, mare cărturar şi ctitor la această mânăstire, unde îşi încheie activitatea în 1626, când moare. Acest ierarh a organizat o şcoală de copişti şi miniaturişti în clisiarniţa mânăstirii. De aici provin Tetraevanghelierul de la 1613 de la Suceviţa şi o Psaltire ce se păstrează în colecţia Mânăstirii Moldoviţa, datată 1614. Pentru valoarea artistică, culturală şi istorică a celor cinci mânăstiri cu pictură exterioară din Bucovina, în anul 1975, Federaţia Internaţională de Turism, sub patronajul UNESCO, i-a acordat Premiul internaţional ,,Mărul de aur”, trofeu care se păstrează în Muzeul Mânăstirii Moldoviţa.
Paraclisul, având structura de construcţie interioară asemănătoare cu a oricărei biserici, este împodobit cu picturi de o mare valoare artistică, precum Sfântul Ioan Botezătorul, Învierea lui Lazăr sau Cei 12 Apostoli. El este amplasat în corpul de clădire în care se află şi chiliile. Aici, la ceas de utrenie ori vecernie, maicile din mânăstire se adună, zi de zi, şi înalţă rugi pentru noi, cei din afara zidurilor mânăstireşti.
Prin truda maicilor, aici s-a realizat o casă pentru oaspeţi, în afara chiliilor, amenajată pe cât de modern, tot pe atât de păstrătoare a tradiţiilor. În casa de oaspeţi se află ateliere în care maicile croiesc, brodează, ţes şi pictează cu pricepere şi dăruire, pentru a ne oferi bucuria harului cu care bunul Dumnezeu le-a înzestrat. (Va urma)
