Sfânta Mănăstire Agapia (III)

Muzeul

Întemeiat în anul 1927, cu binecuvântarea Mitropolitului Pimen al Moldovei, în vremea stareţei Epraxia Macri, este primul muzeu de acest fel din Moldova. El a fost organizat de I.D. Ştefănescu, reputat istoric al artei medievale româneşti, în trei încăperi dotate cu vitrine de cristal şi prezenta obiecte de artă religioasă provenind din donaţiile făcute mânăstirii de-a lungul timpului – icoane, veşminte şi vase liturgice, cărţi ferecate –, cărora li se adăugaseră odoare aduse de maicile de la Văleni, Văratic, Gârcina, în momentul transferării lor la Agapia, în secolul XIX. În muzeul din 1927 mai erau expuse icoane pictate de Nicolae Grigorescu, broderii religioase şi covoare ţesute de maicile de la Agapia, ilustrând o veche şi frumoasă tradiţie a mânăstirii. În anul 1962, muzeul a fost reamenajat în patru săli spaţioase, prevăzute cu două antreuri şi două culoare de trecere, aflate la etajul aripii de nord a incintei.

Colecţia muzeală a Mânăstirii Agapia, expusă şi în prezent în cele patru săli din aripa nordică, se constituie în adevărate pagini de artă religioasă românească, acoperind etapele evoluţiei sale istorice. În prima sală sunt expuse icoane din veacurile XVI-XIX. Din catapeteasma care a aparţinut în secolul al XVII-lea bisericii de la Agapia din Deal, a cărei pictură este ancorată în tradiţia bizantină, se mai păstrează trei frize de icoane pictate pe blat continuu, înfăţişând, de jos în sus, praznice împărăteşti, de o parte şi de alta a chipului Mântuitorului în Mandulion, compoziţia Marea Deisis cu apostolii şi Iisus Judecător în mijloc şi 12 prooroci flancând icoana Maicii Domnului a Întrupării. Deosebit de valoroase sunt trei icoane provenite de la Schitul Văleni – Piatra Neamţ: Soborul Sfintelor Femei (ilustrare a strofei ,,Zid eşti fecioarelor…” din Acatistul Maicii Domnului) şi Schimbarea la Faţă, ambele datând din vremea lui Petru Rareş, precum şi Rugul lui Moise, de la sfârşitul secolului al XVI-lea, icoana cu valoare de comentariu teologic, făcând legătura între ideea Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu şi cea a mântuirii prin jertfa lui Iisus Hristos. Dintre piesele expuse în vitrinele din mijlocul sălii, remarcăm: două panaghioare, cel mai vechi din anul 1514, din argint aurit gravat, provenind de la Mânăstirea Pângăraţi, iar al doilea sculptat în lemn şi ferecat în argint aurit filigranat, din secolul al XVI-lea, şi o căţuie din metal aurit, lucrat în stil gotic, din veacul XVII; două rânduri de mânecuţe brodate pe catifea, datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea sau începutul veacului următor.

A doua sală a fost închinată creaţiei lui Nicolae Grigorescu, legată îndeosebi de perioada picturii bisericii Sfinţii Voievozi (1859-1861). Pe peretele opus intrării sunt expuse trei icoane înrămate, caracteristice stilului grigorescian de inspiraţie renascentistă din epoca pictării Agapiei: Maica Domnului cu Pruncul aşezată pe nori, care a constituit proba lui Grigorescu în concursul pentru pictarea bisericii Agapiei. Isus pe Golgota înaintea răstignirii, pictură inspirată după o gravură germană, icoana Sfinţii doctori Cozma şi Damian, amintind de picturile care reprezintă în biserică pe sfinţii militari Teodor Tiron şi Eustaţiu Placid, portretul Mitropolitului Sofronie Miclescu, cele şase icoane cu profeţi, atribuite tot lui Grigorescu şi destinate tâmplei bisericii Sfântului Ioan Bogoslavul, împreună cu alte icoane mici expuse în vitrine alături de câteva lucrări cu caracter laic, dintr-o perioadă ulterioară (Portiţa la Agapia, Cerşetor breton, Portretul Margaretei, fiica lui Alexandru Vlahuţă), ilustrează în mod grăitor importanţa şi calda preţuire acordată de comunitatea monahală a Agapiei acestui mare artist, aflat la începuturile creaţiei sale. Alte icoane sunt datorate unor discipoli ai artei lui Grigorescu. Pe culoarul de trecere spre sala trei, este expusă Fuga din Egipt, lucrare de concurs, în stil academist, a lui Nicolae Lefteriu, contracandidatul lui Grigorescu la pictarea Agapiei.

Cea de a treia sală a muzeului a fost rezervată broderiilor executate de maici în atelierul mânăstirii: acoperăminte pentru Sfintele Vase, bederniţe, epitrahile, o poală de icoană, un epitaf, icoane brodate. În vitrine sunt expuse, de asemenea, obiecte de argint, cruci, candele, sfinte vase şi un agheazmatar, lucrate în secolele XIX-XX.

A patra sală este închinată oamenilor de cultură români, care şi-au legat activitatea de Mânăstirea Agapia. Sunt expuse tablouri rememorând prezenţa aici a unor scriitori clasici ai literaturii române, precum Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Delavrancea, scrisori păstrate de la aceşti scriitori, fotografii şi fotocopii ale unor manuscrise care amintesc de Agapia. (Va urma)

Pagină realizată de Ştefan ISAC