Sfânta Mănăstire Putna (II)
De-a lungul veacurilor, Mânăstirea Putna a trecut prin numeroase încercări: incendii, cutremure, jafuri şi năvăliri străine, care i-au schimbat chipul cel dintâi. Deşi biserica refăcută urmăreşte îndeaproape planul şi proporţiile bisericii lui Ştefan cel Mare, pictura originală va fi pierdută pentru totdeauna.
După ocuparea Bucovinei, în 1775, de către habsburgi, mânăstirea suferă noi transformări ale arhitecturii exterioare, prin extinderea zonei de nord a incintei, construirea unor noi chilii, între 1852 şi 1856, şi modificarea formei acoperişului bisericii, în 1859. Lucrări ample de restaurare au avut loc în anul 1902, sub conducerea arhitectului vienez K.A. Romstorfer, în vremea mitropolitului Bucovinei Arcadie Ciupercovici (1896-1902).
Intrarea în incinta mânăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter şi etaj, pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei, cu data 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757, în vremea domnitorului Constantin Racoviţă, despre aceasta dând mărturie şi stema de pe faţada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei şi ale Ţării Româneşti. Carte de istorie vie, Mânăstirea Putna nu este doar un loc în care se găsesc vestigii ale trecutului, ci şi unul încărcat de memoria evenimentelor de seamă la care a fost tăcut şi credincios martor.
Între 14 şi 6 august 1871, personalităţi precum Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ciprian Porumbescu, A.D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu şi-au înscris numele în Cartea de aur a mânăstirii, la Marea Serbare ce a avut loc aici, la împlinirea a 400 de ani de la sfinţirea bisericii Mânăstirii Putna. În amintirea întâlnirii organizatorilor, în sala de la etaj, turnul de intrare al mânăstirii se numeşte Turnul Eminescu. Singura construcţie rămasă din vremea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare este Turnul Tezaurului. Aici erau adăpostite, în vremuri vitrege pentru ţară, odoarele de preţ ale mânăstirii şi ale curţilor boiereşti. Pe latura de est a incintei se găseşte Turnul clopotniţă, construit în anul 1882, în stil neoromanic. În colţul de sud-est al incintei sunt temeliile originale ale Casei Domneşti, din timpul Sfântului Ştefan. Aceasta a fost distrusă în decursul timpului. Între anii 1852 şi 1856, habsburgii au construit aici o clădire simplă şi au refăcut beciurile originale. Clădirea actuală a Casei Domneşti a fost realizată între anii 1982 şi 1988. Lucrările au fost începute şi supravegheate, în mare parte, de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, pe timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Mânăstirea Putna este străjuită de o cruce metalică având înălţimea de 28 de metri, ridicată pe Dealul Crucii în anul 2004, la 500 de ani de la strămutarea la cele veşnice a sfântului ei ctitor.
În anul 1954, Direcţia Monumentelor Istorice şi de Artă din România a iniţiat ample lucrări de cercetare, conservare şi restaurare la Mânăstirea Putna. Forma actuală a construcţiilor mânăstirii se datorează acestor eforturi desfăşurate în perioada 1954-1988, la care au participat direct vieţuitorii mânăstirii şi creştinii din Bucovina, aducând astfel jertfa lor la ctitoria Slăvitului Voievod Ştefan. (Va urma)
Pagină realizată de Ştefan ISAC
