Sfânta Mânăstire Hodoş-Bodrog (IV)
După mai multe jalbe făcute de mânăstire, prin forurile ierarhice superioare, în 1777, împărăteasa Maria Tereza îi aprobă funcţionarea, limitând numărul de vieţuitori la 12 persoane.
În anul 1784, împăratul Iosif al II-lea a dispus o nouă verificare a Mânăstirii Hodoş-Bodrog, verificare peste care s-a trecut cu bine datorită abilităţii stareţului Teodosie Ioanovici, care n-a făcut cunoscute cifrele reale, de teamă să nu pună în pericol însăşi existenţa afântului lăcaş. Iosif al II-lea vizitase Mânăstirea Hodoş-Bodrog încă înainte de a fi împărat, la 21 aprilie 1768, când îl caracterizase pe stareţul Dionisie ca un om ,,viclean şi isteţ”.
În această perioadă, în Principatul transilvan, în anul 1761, generalul Bucow distruge cu tunurile mare parte din biserici şi toate mânăstirile ortodoxe. Datorită privilegiilor ilirice, pentru mânăstirea din Banat, Curtea din Viena a folosit o altă strategie, dispunând, printr-un Ordin din 1768, că numai acele mânăstiri mai pot fiinţa, care arătau un venit anual de 4.000 de florini, invocând temerea ca nu cumva mânăstirile să sufere din cauza lipsei de hrană, datorită numărului prea mare de călugări (Victor Vlăduceanu, Vechi monument istoric-religios: Mânăstirea Hodoş-Bodrog, Timişoara, 1939, p. 25).
După cum am arătat mai sus, la verificările făcute, Mânăstirea Hodoş-Bodrog a trecut cu bine. Biserica mânăstirii, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 Noiembrie), datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, din jurul anului 1370, fiind construită în stilul triconc bizantin. Acest stil arhitectonic era foarte răspândit în întregul Orient creştin, în Ţările Române apărând mai frecvent după anul 1870. Existenţa acestui stil în părţile nostre arată influenţa puternică pe care a avut-o Orientul, cu arta lui bizantină, asupra acestei zone geografice.
În decursul timpului, biserica a trebuit să fie de mai multe ori restaurată, păstrându-se însă forma ei iniţială. Doar în secolul al XVIII-lea s-a modificat acoperişul, care a primit o formă barocă. (Va urma)
