După instaurarea regimului comunist, în viaţa şi activitatea Mânăstirii Hodoş-Bodrog au intervenit o serie de modificări. În anul 1948, mânăstirea a fost deposedată de pădure şi de toate terenurile şi utilajele agricole pe care le avea. De asemenea, i s-a luat dreptul de a menţine şcoala-orfelinat, unii dintre călugări suferind prin temniţele comuniste.
În urma Decretului 410 din anul 1959, mânăstirii nu i s-a mai dat posibilitatea de a primi călugări, iar cei care au locuit acolo până la cea dată au fost scoşi din mânăstire, în continuare rămânând doar trei vieţuitori (doi călugări infirmi şi un preot celibatar, pensionar). Mânăstirii i-au fost lăsate două hectare de teren, ca zonă de protecţie, iar clădirile şi dependinţele au fost folosite pentru interesele C.A.P.-ului din localitate, situaţie menţinută până în anul 1962, când a venit la conducerea Episcopiei Aradului fostul Patriarh Teoctist Arăpaşu, care, prin abilitatea care îl caracteriza, a reuşit să scoată C.A.P.-ul din incinta mânăstirii, ocupându-se în mod special de reactivarea sfântului lăcaş. A adus aici personal călugăresc, iar în anul 1965 l-a numit ca stareţ pe Timotei Iftimie, fost spiritual la Seminarul Teologic din Caransebeş, cu care a colaborat atât la înviorarea vieţii duhovniceşti, cât şi la propăşirea nevoilor gospodăreşti.
Până în anul 1976, Mânăstirea Hodoş-Bodrog a funcţionat cu regim de gospodărie-anexă a Episcopiei Aradului. După inundaţiile din anul 1970, Episcopul Teoctist Arăpaşu a reuşit să sensibilizeze autorităţile comuniste, care au permis ca mânăstirea să reprimească cinci hectare de pământ ca zonă de protecţie, astfel încât zona de protecţie compusă din teren clădit, curţi şi grădini să fie de 10 hectare.
În anul 1977, fostul Episcop Visarion Aştileanu a acordat autonomie mânăstirii. De la această dată, sub directa îndrumare a stareţului Timotei Iftimie, viaţa duhovnicească şi gospodărească a mânăstirii a prosperat foarte mult.
În anul 1991, în conformitate cu Legea 18, mânăstirea a fost împroprietărită cu 10 hectare de pământ arabil şi cu 30 de hectare de pădure, urmând să i se completeze suprafaţa agricolă până la 50 de hectare de pământ arabil, în conformitate cu Legea 169/1997. ( Va urma )