Sfânta Mânăstire Văratic (III)
Continuând să vizităm Sfânta Mânăstire Văratic, am aflat că în prima sală ne-a întâmpinat un imens epitaf cusut de Smaranda Neculce la anul 1798, în fir de aur şi argint pe mătase albastră; veşmintele grele preoţeşti pe catifea grena brodate în fir de aur de maica Safta Brâncoveanu (secolul al XIX-lea) poartă iscălitura ei cu litere chilirice; un ,,stihar” broderie artistică cu fir de aur şi mătase lucrat de maicile mânăstirii în data de ,,20 octombrie 1807”; un sfânt epitaf (Punerea în mormânt a Mântuitorului) – broderie în relief cu motive florale, în fir de aur şi argint pe catifea grena, care datează din veacul al XIX-lea; manuscrise în chirilică, reprezentând rânduielile bisericeşti şi muzica psaltică, cu aceeaşi vechime, realizate de maicile de la mânăstire.
În a doua sală, ne întâmpină icoanele împărăteşti din secolele XV – XVIII, provenite de la bisericile Văleni – Piatra Neamţ şi Topoliţa – Tg. Neamţ, reprezentând pe Mântuitorul Isus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul (picturi în tempera, pe lemn, lucrate de Tiufan, cu cheltuiala doamnei Ecaterina, soţia lui Antioh Cantemir, 1697, de la Mânăstirea Topoliţa), Sfântul Ioan Botezătorul, (picturi în tempera pe lemn, sec. XV, provenite de la Biserica Râşca – Fălticeni), Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, şi Sfântul Ierarh Nicolae. O altă icoană deosebită, donată mânăstirii de arhimandritul Ghenadie Caraza, este pictată de Nicolae Grigorescu în anul 1859, reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul.
Tot în această sală mai remarcăm şi o ,,cruce” cu trei braţe sculptată în lemn de de chiparos, ferecată pe margine cu argint aurit, din secolul al XVI-lea, precum şi o cruce sculptată în lemn de măslin, ferecată în argint aurit, datată 1846, donată de monahul Ilarion Gheorghiu.
La loc de cinste se află şi cartea veche, precum cele două Evanghelii, una ferecată în argint aurit, tipărită la Mânăstirea Neamţ în 1821 de mitropolitul V. Costachi, şi alta grecească, ferecată în filigran de argint şi picturi în email, tipărită la Veneţia în 1811.
Îndeletniciri mânăstireşti. În mod deosebit, mai ales în perioada de început a mânăstirii, multe maici au copiat numeroase cărţi bisericeşti. De asemenea, prin broderiile, covoarele pe teme populare, picturile pe lemn şi veşmintele bisericeşti la care au lucrat cu migală şi rugăciune în atelierele mânăstirii, maicile de la Mânăstirea Văratic au înscris pagini de cinste pentru istoria Bisericii noastre, tradiţie care se menţine şi astăzi. Totodată, multe maici din Mânăstirile Văratic şi Agapia, au urmat cursurile unor şcoli înfiinţate aici pentru instruirea lor.
Mânăstirea, în zilele noastre. Cu ajutorul Sfintei Mitropolii a Moldovei şi Bucovinei, şi a diferiţilor binefăcători (sponsori), s-au întreprins importante lucrări de reparaţii, consolidare, întreţinere şi restaurare a celor trei biserici, a fost modernizat muzeul, a fost pusă în funcţiune o instalaţie termică în biserică, şi au fost amenajate casele oficiale şi corpul de chilii din incintă.
La toate cele trei biserici se oficiază, în fiecare zi, Sfânta liturghie, vecernia şi utrenia, iar maicile din mânăstire îşi îndeplinesc, la îndemnul conştiinţei lor monahale, ,,pravila mânăstirească”, împletind rugăciunea cu ascultarea, aşa cum şi-au îndeplinit-o înaintaşele lor, dobândind liniştea sufletească şi mântuirea.
Mânăstirea Văratic este un izvor viu, o carte deschisă pentru toţi doritorii de reculegere, meditaţie şi împăcare cu sine şi cu aproapele, într-o lume zbuciumată şi căutătoare de Adevăr. (Va urma)
