Sfânta Mânăstire Putna

,,Să facem din Putna Ierusalim al

neamului românesc şi din mormântul

lui Ştefan altar al conştinţei naţionale.”

Mihai Eminescu

Aşezată la 72 de kilometri de vestita Cetate de scaun a Sucevei, Sfânta Mânăstire Putna, prima şi cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, străjuieşte de peste cinci veacuri ţinutul legendar al Bucovinei.

,,Ştefan-vodă cel Bun, când s-a apucat să facă Mânăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârf de munte ce este lângă mânăstire. Şi unde a agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul.” (Ion Neculce). Mânăstirea Putna a fost construită de Ştefan cel Mare între anii 1466-1469, la îndemnul lui Daniil Sihastru, şi sfinţită în septembrie 1470. În 1881 sunt ridicate zidurile de împrejmuire şi turnurile de apărare, dintre care s-a păstrat până astăzi numai turnul tezaurului. Distrusă în bună parte de un incendiu în 1484, este refăcută tot de Ştefan cel Mare. În vremea lui Vasile Lupu, în 1653 şi 1654, biserica mânăstirii este jefuită şi parţial distrusă. Va fi reconstruită sub voievozii Gheorghe Ştefan şi Eustaţie Dabija, între anii 1661-1662. Distrusă de alte incendieri şi de cutremure în mai multe rânduri, mânăstirea este refăcută şi reconsolidată, între 1757 şi 1761, de către mitropolitul Iacob Putneanul.

Alte acţiuni semnificative de restaurare şi dezvoltare s-au succedat în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. La începutul secolului al XXI-lea, se iniţiază un program de restaurare în interiorul bisericii (iconostas, pictură) şi de reorganizare a complexului mânăstiresc şi a muzeului mânăstirii.

Ridicată ca una din marile necropole voievodale ale Moldovei, biserica mânăstirii adăposteşte mormintele lui Ştefan cel Mare, Maria Voichiţa, Maria de Mangop, Bogdan cel Orb, Ştefăniţă-Vodă etc. În muzeul mânăstirii se păstrează manuscrise caligrafiate şi miniate aici, icoane, opere de argintărie, o colecţie valoroasă de broderii executate în vremea lui Ştefan cel Mare, precum şi broderii liturgice ulterioare epocii ştefaniene; multe dintre acestea au fost la origine veşminte domneşti, confecţionate din ţesături somptuoase, fie orientale, fie veneţiene, florentine sau genoveze, transformate ulterior în văluri de tâmplă, acoperăminte de pristol, de tetrapod şi de morminte etc. Sunt opere de artă de o valoare excepţională. Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, dvera reprezentând pe Ştefan cel Mare şi pe Maria Voichiţa, Tetraevangheliarul din 1473, cu miniatura reprezentându-l pe Ştefan cel Mare îngenuchiat la picioarele Maicii Domnului – toate dau prestigiu aşezământului putnean, impunându-l ca pe unul dintre cele mai strălucite centre ale culturii şi artei medievale din sud-estul Europei.

O valoare specială, din perspectiva luptei pentru afirmarea identităţii şi unităţii românilor din cele trei provincii istorice, are Urna de argint masiv depusă la mormântul voievodului, în timpul serbărilor organizate la Putna în anul 1871, de către studenţii români de la Viena, între care un rol important l-a avut Mihai Eminescu. Alături de Urna din 1871, în muzeul mânăstirii se află Urna de argint depusă la mormântul lui Ştefan cel Mare în 1996, de studenţii din toate centrele universitare din ţară, precum şi de la Cernăuţi, Chişinău şi Bălţi. (Va urma)

Pagină realizată de Ştefan ISAC