Scrisoarea pe care o prezentăm nu purta mențiunea ,,Topul preferințelor”. Am ales-o totuși pentru superbul gest de omenie pe care-l povestește…
,,Gara Caransebeș, 12.03.1983, ora 22.
Neputîndu-se urca în trenul aglomerat, o bătrînă plîngea cu un copil bolnav în brațe. Călătorii răzleți se furișau de frigul tăios spre sălile de așteptare, nepăsători față de silueta bătrînei. M-am apropiat de bătrînă, am încurajat-o și am condus-o în sala de așteptare, la căldură. Copilul fu așezat pe scaunul lung şi tapițat. Ardea ca focul și transpira mult. Uitați, mi se adresă o elevă (am aflat că se numea Drețcanu şi învăța la Școala pedagogică din Caransebeș), am eu o aspirină. Fără să aștept minunea unei aspirine, alergai la biroul de mișcare, rugînd impegatul să cheme cît se poate de repede o salvare, deoarece un copil de 10 ani este grav bolnav. Curînd, coborî impegatul. Era o femeie. S-a aplecat asupra fetiței, s-a minunat cît e de frumoasă și i-a spus bătrînei să stea liniștită că vine salvarea. Am vorbit eu cu spitalul. Plec că trebuie să primesc acceleratele. Impegata se numește Rodica Drăgan. Am întrebat-o pe bătrînă de unde sînt şi cum s-a îmbolnăvit fetița. Sîntem din Bouțari, mi-a răspuns ea. Am fost la concursul «Cîntarea României», la Reșița. Fetița a spus poezii. În piesă avea rolul «să împărțească colășei şî nuşi, la colindători». După ce am terminat, am văzut că s-a schimbat la față, a îngălbenit şi a căzut jos. Am mers așa cu ea la gară. De ce n-au venit părinții cu ea? Taică-su, Sîrbu Drăgan (de fapt, Domnosie – n.n.), este primar în Bouțari, nu e acasă, e plecat la niște cursuri, la București, iar maică-sa e gestionară, n-are timp. Nu sfîrși răspunsul ca lumea și intră pe ușă un om solid cu șapcă. Era şoferul de la salvare. A pus cîteva întrebări, eu am dus bagajele femeii la mașină şi am plecat, descifrînd, în lumina slabă, numărul salvării: 31-CS-2152. Reîntors din delegație, la Bucureşti, sînt îngrijorat de starea sănătății Claudiei Sîrbu, întrucît m-am întrebat tot drumul de ce salvarea a venit fără medic. Fiind sîmbătă noaptea poate nici la spital n-a fost vreun medic de gardă? Și atunci, cine a dat fetiței primul ajutor ? Nu era bine să-i fi dat şi aspirina elevei Drețcanu? Iată pentru ce rog redacția să răspundă ce s-a întîmplat cu fetița bolnavă transportată la spital, fiind bucuroși să aflăm de însănătoșirea ei și tatăl ei, cred că aflat tot la Bucureşti, cît și toți ceferiștii care au ajutat-o pe Claudia.
Rădoi I. Dumitru, operator Departamentul comercial M.T.Tc.” (Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor între 1973-1989 – n.n.).
Nu știm ce s-a întîmplat cu Claudia Sîrbu şi așteptăm ca și dv. vești, precum şi răspuns la întrebarea de ce salvarea a venit fără medic. Sperăm să fie bine.
Sursa: Revista ,,Flacăra”, 16.01.1983, pag. 12.