Preotul Mihail Bosovici
Preotul Mihail Bosovici s-a născut la 17 iulie 1913, în comuna Boian, judeţul Cernăuţi, din părinţi agricultori săraci. Liceul, precum şi studiile teologice le-a urmat la Cernăuţi. A fost hirotonit ca diacon în 22 martie 1942, iar ca preot în 25 martie 1942, de către IPSS Tit Simedrea, Mitropolitul Bucovinei, pe seama parohiei Crasna-Ilschi (Storojineţ).
Din cauza războiului, a fost evacuat la ordin în 25 martie 1944, în Eparhia Caransebeşului, la parohia din Domaşnea, ca preot-ajutor al preotului Nistor Isar. În această calitate a rămas până la 6 august 1945, când a fost numit administrator parohial la Cănicea, fosta filie a Domaşnei. Aici rămâne până la 1 mai 1949, când este numit administrator parohial la Chizdia, unde se confruntă cu problemele apărute în acomodarea foştilor credincioşi greco-catolici, cu necesitatea unor reparaţii capitale la clădirile bisericeşti şi casele parohiale etc.
Preotul Mihail Bosovici are meritul de a fi întocmit prima micromonografie a parohiei
Chizdia: Monografia Comunei Bisericeşti Chizdia-Coşarii, de 28 de pagini, şi Cronica parohiei ortodoxe române Chizdia, în anul 1950, de 45 de pagini.
A servit până la 1 iunie 1958, când a fost transferat, la cerere, la parohia Valea Bolvaşniţei, unde păstoreşte până la 16 octombrie 1961, când e transferat la parohia Băuţari.
Preotul Mihail Bosovici, împreună cu soţia sa, au încercat să facă fapte bune pentru oamenii din satul Valea Bolvaşniţei. Cronica parohiei spune că părintele şi preoteasa, împreună cu credincioşii, au cumpărat 10.000 de cărămizi, cu 6.000 de lei, pentru construirea unei case parohiale, după care s-a cumpărat şi ţiglă şi s-a trecut la ridicarea construcţiei, în 9 noiembrie 1959, când s-a început săparea temeliei casei parohiale, şi în două săptămâni a fost zidită. Dar, cum vremurile erau tulburi, s-au găsit voci care să spună că oamenii nu au nevoie de casă parohială, ci de şcoală. Şi, la 7 aprilie 1961, s-a spart casa, atât cât a fost ridicată, şi a început construirea şcolii, iar preotul din Basarabia a fost mutat la Băuţari. Aici a slujit cu demnitate până la ieşirea sa la pensie, la 1 aprilie 1968.
Pr. Romulus FRÎNCU
