M-am întâlnit într-o zi cu un vechi prieten din satul meu natal, Bolvaşniţa. Acesta a venit la piaţă în Caransebeş pentru a vinde mere. Mi-a oferit şi mie două fructe. Un măr era pomăit, iar altul avea un aspect îngrijit. Cel de-al doilea îţi fura privirea, pe când primul nu făcea altceva decât să te îndemne să-l ocoleşti. I-am mulţumit pentru mere şi mi-am văzut de drum. Când am ajuns acasă, am gustat din mărul cel mare şi frumos. Nu avea niciun gust. Dezamăgit, am gustat şi din mărul ce nu-mi atrăgea atenţia. Acesta avea o aromă deosebită. Am început să înţeleg care a fost mesajul pe care a dorit să mi-l transmită prin acest micuţ dar vechiul meu prieten: să privesc dincolo de oglinda fiecărui lucru.

Pe când analizam mesajul din spatele darului, privirea mi-a căzut asupra legumelor din solar. Acestea şi-au adunat seva ca să zămislească rod. Dincolo de oglinda acestui rod se află munca omului. Fără trudă, niciun lucru nu-şi desăvârşeşte forma.

Orice fiinţă, orice lucru, oricare element natural are în spate o lungă istorie. Forma finală e dobândită după un lung proces. Pentru a-i putea înţelege fiinţa, trebuie să ştii să priveşti dincolo de oglindă. Medicul, până să pună mâna pe bisturiu, a fost format de profesorii săi, croitorul a îmbrăcat iniţial păpuşile, copilul înainte de a deveni adult a învăţat să se coacă în sânul familiei sale.

Cu ceva timp în urmă, un fiu duhovnicesc m-a întrebat dacă tânăra pe care mi-a prezentat-o este cea mai potrivită persoană care i-ar putea sta alături o viaţă. L-am sfătuit să privească cu atenţie şi spre familia tinerei. Există o vorbă din bătrâni, pe care am înţeles-o mult mai târziu – „e viţă rea“ sau „e viţă bună“. Caracterul unui om se formează din pruncie, iar familia este prima care îşi pune amprenta asupra lui. E adevărat că drumurile acestei vieţi, educaţia, prietenii îl detaşează pe om de unele obiceiuri, dar acestea nu pier, ci sunt undeva înrădăcinate şi pot încolţi când nici nu te aştepţi. La mine în solar, împreună cu legumele au crescut şi ierburi ce le-ar fi afectat dezvoltarea dacă nu ar fi fost înlăturate. Ierburile sau obiceiurile rele se pot ivi oricând. Fiecare om, pentru a evita pe cât se poate suferinţa, trebuie să înveţe să privească şi dincolo de oglindă. Doar analizând obiectiv orice situaţie se va bucura mai târziu de mulţumire sufletească.

Dincolo de oglindă sălăşluieşte adevărul, adevărata faţă a fiecărui lucru. Nu forma este cea care defineşte obiectul, ci miezul. Forma îşi pierde strălucirea, pe când miezul cel bun nu uită niciodată să-şi fructifice mierea. Miezul cel rău aduce suferinţă, durere, amărăciune, încât cel care îl gustă uită forma frumoasă ce l-a fermecat.

Înţelepciunea îşi are chipul dincolo de oglindă.

Pr. Ion TURNEA