EMILIA COMIŞEL,

„Doamna Folclorului Românesc”

100 de ani de la naştere

Emilia Comişel s-a născut în ziua de 28 februarie 1913, în oraşul Ploieşti, unde şi-a început studiile muzicale, pe care le-a desăvârşit la Conservatorul din Bucureşti. La formarea sa ca viitor etnomuzicolog au contribuit o seamă de profesori iluştri, cel mai îndrăgit dintre ei fiind Constantin Brăiloiu, care i-a devenit mentor.

Activitatea desfăşurată timp de ani buni, cu tenacitate şi pasiune, a împărţit-o între Catedra de Folclor a Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” şi Institutul de Etnologie şi Dialectologie, pendulând între străzile Ştirbei Vodă şi Nikos Beloiannis, din Bucureşti.

Dar raza de acţiune a doamnei Comişel nu era atât de îngustă ci, dimpotrivă, culegerile, cercetările, anchetele folclorice întreprinse de una singură sau în echipă au cuprins întregul teritoriu românesc, mai mult chiar, extinzându-se şi în zonele etno-folclorice sud-est europene.

Rezultatele muncii sale s-au concretizat în alcătuirea de antologii de folclor muzical, articole, studii, participări la congrese naţionale şi internaţionale etc.

Autorul acestui articol comemorativ încearcă o justificare a publicării, într-un periodic apărut în Banat, a materialului de faţă.

Mai întâi, oriunde, în această ţară, comemorarea profesorului şi etnomuzicologului Emilia Comişel este justificată, în această perioadă în care se sărbătoreşte centenarul naşterii sale, de vreme ce purta supranumele de „Doamna Folclorului Românesc”.

În al doilea rând, puţini cunosc simpatia manifestată de D-sa faţă de cântăreaţa de muzică populară Ileana Maciovan şi de Ansamblul Folcloric „Ciobănaşul”, din comuna Băuţar. De asemenea, la acestea mai adăugăm participarea, la toate ediţiile concursului „La porţile dorului”, a soliştilor de la Făget, şi publicarea, împreună cu prof. Ion Olteanu, a culegerii „Colindăm, Domnului bunu” (Timişoara, 1998). O colaborare fructuoasă a avut şi cu folcloristul Ion Căliman.

Mare i-a fost bucuria Emiliei Comişel atunci când a aflat că la Timişoara s-au pus bazele, în cadrul Universităţii de Vest, a „Cercului Ştiinţific de Folclor”, de către Gabriel Manolescu şi eminescologul Eugen Todoran. Doamna Comişel n-a lipsit de la niciunul dintre simpozioanele organizate şi a fost mereu prezentă cu studii de specialitate în paginile anuarului acestui „Cerc”, chiar dacă se intitula „Folclor literar”. Am avut şansa să-i fiu alături la ancheta folclorică întreprinsă în cadrul „Cercului” la Teregova (1964), împreună cu folcloriştii Ioan T. Florea (Arad) şi Nicolae Ursu (Timişoara).

Fiind unul dintre sutele de studenţi ai Domniei Sale, citesc de fiecare dată cu deosebită emoţie dedicaţia de pe cursul de „Folclor muzical”, apărută în anul 1967: „Prietenului Jompan, cu mulţumiri pentru frumoasa-i activitate”, 10.VI.1976, în Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, profesor Emilia Comişel.

S-a prăpădit la considerabila vârstă de 97 de ani (18 aprilie 2010), aşa cum spun versurile mult îndrăgite de poetul Mihai Eminescu:

„Eu mă duc, mă prăpădesc,

Ca un cântec bătrânesc.”

Prof. univ. dr. Dumitru JOMPAN