Cel mai longeviv profesor din Caransebeş, istoricul Iulian-Luca Lungu, cetăţean de onoare al municipiului, s-a stins din viaţă la vârsta de 95 ani
În ziua de joi, 16 iunie, a plecat dintre noi cel care a fost prof. Iulian-Luca Lungu. S-a născut la 22 ianuarie 1916, în satul Feneş, comuna Armeniş, ca fiu unic al Călinei şi al lui Constantin Lungu. După terminarea claselor primare în satul natal, continuă studiile gimnaziale în oraşul Orşova, iar pe cele liceale la Timişoara, în cadrul Liceului ,,C.D. Loga”. Mai târziu, obţine licenţa în specialitatea Istorie, la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie şi Litere, după care revine în Banat ca profesor de istorie la Liceul ,,Traian Doda” din Caransebeş. Aici se remarcă ca un profesor exigent, dar apropiat de elevi, sădindu-le dragostea de neam şi ţară, întărindu-le sentimentul de a fi român, predând adevărata istorie a României. Toate acestea i-au adus un deosebit respect şi prestigiu, atât în rândul elevilor, cât şi al colegilor. Şi-a încununat profesiunea, luând toate gradele didactice din învăţământul preuniversitar. În acelaşi timp, s-a implicat cu mult succes atât în viaţa oraşului Caransebeş, cât şi a satului natal, redactând chiar o monografie a Feneşului. La pensie fiind, rămâne activ, conferenţiind pe teme istorice la simpozioane şi acţiuni culturale locale.
În toamna anului 1946, se însoară cu Aurica Marchescu, căsătorie din care rezultă doi copii: Călina şi Nelu. Cei doi primesc o educaţie pe măsură, amândoi fiind absolvenţi de studii superioare la Timişoara. Mai târziu, s-a bucurat de apariţia în viaţa sa a iubiţilor săi nepoţi, Adi şi Nada, ba, mai mult, şi a dragei sale strănepoate Iulia. Rămas fără pereche după moartea soţiei în anul 2005, copiii şi nepoţii îi sunt mereu aproape, îngrijindu-l cu mare dragoste până în ultima clipă.
Cu multă durere în suflet, şi-au luat rămăs bun de la el cei care nu-l vor uita niciodată: copiii Călina şi Nelu, nora Renate şi ginerele Gin, nepoţii Adi şi Nada, strănepoata Iulia, rude, fini, prieteni apropiaţi, vecini şi, nu în ultimul rând, Silvia, cea care l-a îngrijit până în ultima clipă. Copiii mulţumesc tuturor celor care l-au condus pe ultimul drum pe tatăl, socrul, bunicul, străbunicul lor, prof. Iulian-Luca Lungu. Ei mai mulţumesc, de asemenea, Corului Catedral ,,Gheorghe Dobreanu” din Caransebeş, şi în mod deosebit P.O. Liviu Mihai Drăgan – protopopul Caransebeşului, Pr. Petrică Ionuţ Timiş, Pr. Pătruţ Nicolae Bănăduc, Pr. Dumitru Ghimboaşă de la parohia Megica şi Pr. Ioan Ponoran de la parohia Feneş. Profesorului meu, care mi-a fost un apropiat şi un bun sfătuitor din toate privinţele, nu pot să-i spun decât Dumnezeu să-i vegheze liniştea şi pacea veşnică…
Ştefan ISAC
