Un om, un nume

Dr. ing. Florentin Cârpanu,

o adevărată personalitate a Banatului

Mă bucur că am onoarea de-a face cunoscut cititorilor noştri unele aspecte din viaţa şi activitatea acestui mare om, gugulan de-al nostru, dr. ing. Florentin Cârpanu – Tinu, cum îi spuneau cei apropiaţi de domnia-sa –, o ersonalitate cunoscută în toată ţara, şi nu numai. De când a revenit pe meleagurile natale, voiam să-l includ printre peronalităţile marcante, atât din trecut cât şi de azi, ale Caransebeşului. Întâlnindu-l într-o zi şi spunându-i ce am de gând, mi-a pus la dispoziţie două compendiuri scrise de Petru Bugariu-Niţu şi Viorel-Iulian Peştean.

Dar mai întâi vreau să săun că am avut ocazia de a-l cunoaşte pe directorul Florentin Cârpanu în anul 1984, când la Institutul Agronomic din Timişoara s-a organizat o instruire documentară pe probleme de agricultură cu toţi primarii din ţară unde existau sedii ale CUASC. Masa festivă s-a ţinut la Complexul Zootehnic din Beregsău, unde toţi cei preznţi ne-am bucurat de evoluţia Ansamblul „Banatul”, dirijat de prof. Gelu Stan, avându-i solişti pe Elena Jurjescu şi Florentin Iosif. Am fost solicitat de către colegi să cânt şi eu, ştiindu-se că domnul director este caransebeşean. Urcându-mă pe scenă, am făcut un anunţ: „Stimaţi tovarăşi, dragi colegi, ne aflăm în această mare unitate pe care cu cinste o conduce domnul director Florentin Cârpanu, şi, prin cele două, trei melodii pe care le voi interpreta, doresc să-i amintesc domnului director de meleagurile unde s-a născut şi a crescut”. Am început cu doina „Douăzeci de primăveri” (în acel moment un salariat al unităţii mi-a şoptit „cinzeci de primăveri”, atât împlinise domnul director), „Mi-s băiat din Caransebeş” şi pe „Valea Timişului”. În tot acest timp, domnia-sa a ascultat atât cuvântarea cât şi melodiile, având lacrimi pe obraz. Am fost întrebat unde sunt primar, am răspuns la Constantin Daicoviciu, iar el mi-a spus că bunicii domniei-sale au stat în Căvăran. La despărţire mi-a mai spus că dacă am nevoie de ceva să nu ezit să-i cer ajutorul. Nu a durat mult timp, că am apelat la domnia-sa, mergând la Beregsău cu unchiul meu, Petru Isac, care era apropiat de domnul director. Fiind la sediul ,,COMTIM”, am fost serviţi cu suc şi cafea, până a venit domnul director Cârpanu. I-am spus că venisem să-i cer să-mi dea 130 de purcei, cu care doream să le asigur baza materială locuitorilor din Daicoviciu care contractaseră carne de porc la fondul de stat.Domnul director ne-a satisfăcut doleanţa, cu precizarea că n-am primit purcei, ci nişte grăsuni de toată frumuseţea. În acel an am fost primul pe judeţ la contracte şi predare carne de porc. Aş dori şi acum, pe această cale, să-i mulţumesc domnului director general, pentru ajutorul dat în acele momente grele.

Să revenim însă la Florentin Cârpanu. Cum am spus mai sus, este gugulan get-beget, născut la 29 ianuarie 1934, în Caransebeş, din părinţii Dumitru şi Zorica, veniţi în Caransebeş din localitatea Cârpa (Valea Timişului). Erau gospodari pe o proprietate de 20 de hectare de teren, aveau o prăvălie şi se ocupau, pe lângă acestea, cu activitatea de comerţ en-gros cu cereale. A fost o familie înstărită, care a suportat fărădelegile practicate cu sadism de noii guvernanţi impuşi cu armele de sovietici. A urmat Şcoala primară în oraşul natal şi tot aici a absolvit Şcoala Medie Tehnică de Industralizarea Lemnului. A urmat Institutul de Zootehnie şi Medicină Veterinară din Arad, care s-a transferat între timp la Timişoara, unde, în anul 1958, a absolvit Facultatea de Zootehnie, obţinând diploma de inginer zootehnist. În acelaşi an a fost repartizat la GAS Peciul Nou, judeţul Timiş, o comună bogată din Banat, gospodărită de locuitori de etnie germană, buni şi harnici, pricepuţi, corecţi şi eficienţi lucrători ai pământului şi crescători de animale, renumiţi în această parte de ţară. Repartizarea a avut loc într-o perioadă când agricultura de stat intrase într-o profundă reorganizare, sub conducerea profesorului Bucur Şchiopu. Aici a lucrat timp de 5 ani, reuşind să acumuleze o vastă experienţă profesională, fiind recunoscut de superiori ca un tânăr de mare viitor. Astfel, în anul 1963 a fost numit director al acestui GAS şi al Hergheliei Pădureni, unde se creşteau cai din rasa Nonius. Aici a primit şi o casă ţărănească închiriată pentru familie, unde să locuiască împreună cu soţia Ecaterina-Mirela, pe care o răsfăţa Cati, şi cu noul-născut Valer.

Făcând o paranteză, se poate spune că excepţionalele sale calităţi de manager i-au asigurat funcţia de şef pe toată perioada de activitate, peste tot pe unde a lucrat, până în zilele noastre, când a ajuns să fie chiar… propriul său şef.

Dar să revenim. În anul 1966, Trustul GAS al Regiunii Banat a primit un proiect de înfiinţare a unui Complex de creştere a porcilor în zonă, organizat după cele mai moderne tehnologii, ca investiţie de stat. Astfel, în acel an a început construcţia la Complexul de Creşterea Porcilor Beregsău, unde primul angajat, care avea în buzunar şi numirea de director, era inginerul Florentin Cârpanu. Printr-o muncă îndârjită, fără orar şi fără odihnă, în colaborare cu Institutul Naţional Zootehnic şi conducerea politică şi tehnică a judeţului Timiş, sub coordonarea Departamentului de resort din Ministerul Agriculturii, a finalizat construcţiile unui Combinat modern pentru creşterea porcilor, care ulterior s-a extins în mai multe localităţi din zonă, devenind gigantul ,COMTIM-HOLDING Timişoara. Cel mai mare Combinat de creşterea porcilor din lume era finalizat după 12 ani de la demararea investiţiei (1978), iar directorul său, care a fost mereu în fruntea tuturor activităţilor, devenea o mare personalitate, un profesionist de faimă în conştiinţa cetăţii. COMTIM Timişoara gestiona 26 de societăţi, în patru mari Complexe de creştere a porcilor: Beregsău, Birda, Pădureni şi Gătaia; trei Complexe de îngrăşare pentru taurine, cu un efectiv de 40.000 de capete, unde se consumau 800.000 de tone de furaje anual, care erau pregătite în în şase fabrici de nutreţuri combinate şi făinuri proteice, provenite de la mori performante din Germania; la acestea se adăugau Societatea de construcţii zootehnice şi Societatea de transporturi, reţeaua comercială pentru piaţa externă, cu parteneri din URSS, Iugoslavia, Germania, Armata Americană din Europa şi câteva ţări arabe, reţeaua cu magazine proprii de desfacere din judeţele Timiş, Caraş-Severin, Hunedoara – cu Valea Jiului, şi capitala ţării, Bucureşti. Toate acestea, sub sigla COMTIM, care era un brand de ţară. În perioada sa de apogeu, COMTIM HOLDING creştea anual 1,5 milioane de capete de porci şi oferea 15.000 de locuri de muncă pentru profesiuni foarte diverse: oameni de ştiinţă, cercetători, ingineri, medici veterinari, tehnicieni, îngrijitori, mecanici, măcelari, funcţionari de administraţie şi contabilitate, şoferi, vânzători, paznici.

Primul medic veterinar angajat să asigure la început popularea Complexului cu material de prăsilă a fost Dr. Pavel Bunăin, medic veterinar, tot un gugulan de-al nostru, din comuna Obreja, un om cu experienţă, serios şi priceput, pe care directorul îl cunoştea încă din perioada tinereţii. Florentin Cârpanu şi-a pus oameni de nădejde în toate sectoarele, oameni capabili, interesaţi de specificul muncii lor, plătiţi corespunzător, salariile celor care lucrau aici ajungând şi până la 5.000 de lei, fiecare angajat primea două kilograme de carne pe săptămână şi, de asemenea, mai primeau salam şi costiţă, ne-a spus Pavel Zombori, care a lucrat la Comtim din 1969 până în 2000. Şi pretenţiile conducerii întreprinderii erau însă pe măsură.

Serviciul antiepizootic zooveterinar a fost condus de dr. Radu Pambucol, cel de Selecţie – de dr. Pavel Bunăin şi dr. Ion Liuba. Şefi de Complexe au fost ing. Gheorghe Şerban şi dr. med. veterinar Mihai Filip, la Sectorul mecanic – ing. L. Packy, Sector construcţii – ing. Dumitru Boruga, Laborator control furaje – ing. chimist Rodica Covăsânţan.

Activitatea zilnică se desfăşura după un grafic orar cu precizie de uzină, cerut cu exigenţa cumpătată şi fermă a directorului. Unitatea era o maşină producţie bine unsă, care nu dădea rateuri şi care se autofinanţa; banii veneau din ce se dădea pe piaţa internă, dar şi de pe extern. COMTIM-ul a fost o staţie-pilot la nivel mondial. Este vorba despre o performanţă deosebită, care s-a datorat acestui colectiv de excepţie, condus de Florentin Cârpanu.

P.S. Aceste performanţe s-au realizat cu multe sacrificii din partea tuturor, inclusiv a directorului general, Florentin Cârpanu, care a trecut prin momente grele, de când era copil până a ajuns la înfiinţarea COMTIM-ului. Dar despre toate acestea, în următoarele numere ale săptămânalului nostru. (Va urma ).

Ştefan ISAC