Cu încredere, pentru viitorul drumurilor din România
şi pentru noile generaţii, într-o Românie a mileniului trei
După anul 2011, datorită unor probleme deosebite, de ordin personal, s-a retras la cerere din activitatea Comitetului Tehnic din cadrul AIPCR de la Paris (Asociaţia Mondială a Congreselor de Drumuri), problemele fiind preluate de tineri colaboratori care speră să menţină, în continuare, activitatea cel puţin la nivel similar, George Burnei dorindu-le mult succes în acest sens.
Toate aceste acţiuni le-a iniţiat cu dăruire şi dragoste pentru drumuri şi pentru drumari, în paralel cu activitatea sa cotidiană în cadrul Secţiei de Drumuri Naţionale din Caransebeş, până la retragerea la pensionare, în 2004.
Din păcate, morfologia schimbărilor în gândire şi strategie la nivelul administraţiei drumurilor din România, inclusiv etalarea unor interese divergente, care nu întotdeauna au fost în beneficiul drumarilor, după anul 1990, i-a creat o stare de disconfort profesional, dar a rămas totuşi cu satisfacţia apariţiei pa harta ţării a unei reţele de autostrăzi, care poate se va dezvolta în viitor, pentru generaţiile următoare, într-o Românie cu atâtea „frumuseţi”, dar mai puţine împliniri.
În ultimii 15 ani, acest proces de întinerire a drumurilor, în special a celor naţionale, ţinând seama de faptul că toată tinereţea domniei-sale a fost legată de drumuri şi de oamenii lor, i-a oferit o stare de satisfacţie şi linişte.
La împlinirea unei vârste respectabile, Voltaire spunea: „Să ne gândim că, aşa cum suspinăm acum după tinereţea înfloritoare, care nu mai este şi nu se va mai întoarce niciodată, va urma gârbovirea, care ne va face să regretăm vârsta maturităţii, în care ne mai aflăm şi pe care n-o preţuim îndeajuns”. Din fericire, consideră George Burnei, drumurile au trecut de această vârstă a gârbovirii, în care au stat o perioadă îndelungată, apărând la orizont o nouă tinereţe, care pentru el este mult mai importantă.
Drumurile au trăit şi vor trăi prin generaţii, iar pentru cei din domeniu este foarte importantă calitatea amprentei pe care o lasă asupra lor, amprentă la care trebuie să ţină toţi drumarii şi cu care trebuie să se mândrească. Acesta este crezământul său, care nu concepe că va fi schimbat vreodată şi pentru care a luptat, să-l transmită cu credinţă şi înţelepciune tuturor acelora care l-au urmat.
George Burnei mai spune că experienţa şi gândirea celor vârstnici trebuie să se constituie ca o rampă de lansare a celor tineri, pentru a se putea crea o simbioză fericită, cu repercusiuni pozitive asupra întregii colectivităţi.
A apreciat noua gândire lansată la ultimul Congres Mondial de Drumuri din Mexic: „DRUMURILE, PENTRU O VIAŢĂ MAI BUNĂ”, iar pentru România consideră că trebuie să se imprime în gândire ideea că „Dacă facem un lucru, să-l facem bine de la început”! Din păcate, însă, acest lucru nu se confirmă întotdeauna. Rămâne cu sentimentul că această viziune se va imprima în conştinţa fiecăruia dintre noi, iar faptul că întreaga sa activitate s-a desfăşurat la confluenţa a două „milenii”, într-o Românie cu societăţi complet diferite, nu i-a schimbat cu nimic gândirea creativă, acceptând rolul esenţial al managementului, şi anume acela de a „face faţă cu inteligenţă schimbării”.
În decursul acestor ani, dr. ing. George Burnei a publicat 40 de comunicări ştiinţifice, atât în ţară, cât şi în străinătate. Este coautor la patru Rapoarte Naţionale, din care trei pentru Congresele Mondiale de Drumuri (Bruxelles, 1987; Marrakech, 1991; Viena, 1994) şi unul pentru Comisia Europeană, respectiv Programul de Colaborare ştiinţifică COST 341 – (1994) – Bruxelles); coautor la manualul HABITAT FRAGMENTATION DUE TO TRANSPORTATION INFRASTRUCTURE – publicat la Bruxelles în 2003 şi tradus în limba română (două volume); coautor şi editor la opt volume DRUMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR (1995 – 2009). În acest an, apare un nou volum, DRUMURI ÎN BANAT – „Istorie şi civilizaţie”.
Prezentarea lucrărilor mai poate continua, dar esenţial este faptul că, permanent, căutările sale pe tărâmul tehnico-ştiinţific s-au făcut în două direcţii: reducerea îmbrăcăminţilor rutiere din beton de ciment în prim-plan, şi înteracţiunea căilor rutiere cu mediul înconjurător, cu studii directe pentru diminuarea şi chiar eliminarea impactului infrastructurilor de transport asupra mediului ambiant, deci în mod direct asupra vieţii pe Pământ.
Participarea în Comitetele Tehnice din cadrul Asociaţiei Internaţionale Permanente din Congresul de la Route (AIPCR), la conferinţele sau congresele Internaţionale, au avut drept scop ridicarea României la nivelul ţărilor puternic dezvoltate din Comunitatea Europeană, atât sub aspectul relaţiei Drum – Mediul Înconjur, cât şi sub aspect legislativ.
Organizarea seriei de conferinţe „Drumul şi Mediul Înconjurător”, în calitate de preşedinte al Comitetului de Mediu din cadrul Asociaţiei Profesionale de Drumuri şi Poduri din România, a avut un efect pozitiv asupra mobilizării tuturor specialiştilor din domeniu şi chiar din domenii adiacente, pentru un viitor mai „curat” al drumurilor, deci pentru un viitor mai sigur al tuturor comunităţilor. Acţiunea va continua.
Urmaşilor săi le-a transmis un frumos îndemn pentru iubire, pentru om şi pentru drumuri, afirmând că:
Iubind Drumurile,
Iubeşti omul,
Iubind OMUL,
Iubeşti viaţa.
Iubind viaţa,
Îl iubeşti pe DUMNEZEU.
N.A. Din anul 1995 până în 2011, când m-am pensionat, am fost salariatul SDN Caransebeş, avându-l manager pe dr. ing. George Burnei, şi am participat, împreună cu alţi colegi, la toate Simpozioanele „Drumul şi Mediul Înconjurător”. Chiar dacă am venit din alt sector de activitate, aici am aflat şi m-am bucurat că pot lucra sub conducerea dr. ing. George Burnei, o personalitate deosebită în rândul specialiştilor. Spun asta pentru că omul despre care scriu astăzi a fost o somitate în domeniile administrării, construcţiei, întreţinerii, reabilitării şi reparaţiilor Drumurilor Naţionale de pe raza de competenţă a SDN Caransebeş, un pasionat şi competent cercetător şi investigator al importantului domeniu Infrastructură rutieră, sistemul comunicaţiilor terestre, de la care am învăţat foarte multe lucruri, pe care le aplic în practică şi astăzi, mulţumindu-i şi pe această cale. Tot ceea ce a făcut în cadrul instituţiei ca specialist şi ca om, m-a determinat să îl includ în paginile săptămânalului „Caraş-Severinul în 7 zile”, alături de alte personalităţi ale zonei.
Ştefan ISAC
