Orice drum ai apucat în viață, e bine să-l începi cu Dumnezeu. Îți faci cruce și mergi înainte. Se întâmplă să și greșești, să nu apuci pe drumul cel bun, dar fără să deznădăjduiești trebuie să scapi din fundătura unde ai ajuns, să găsești o cale, să te depărtezi de zidul de piatră pășind pe o cale a luminii.
Niciodată nu-i bine să judeci pe cel care greșește și rătăcește pe unele cărări mai puțin ortodoxe ale vieții, că niciodată nu știi cum roata se întoarce și unde duc propriile drumuri pe care pășești tu. Adesea, cel care judecă ajunge să cadă în aceeași prăpastie cu cel judecat de el. La ce ar mai folosi ca tu să postești, dar să-l judeci pe cel ce nu postește? N-ai mai avea niciun câștig din toată jertfa ta. Toată străduința ta ar fi zadarnică. Lasă-l să mănânce o înghețată vinerea sau o bucată de carne, că mai sunt și alte vineri. Tu caută spre curăția sufletului, că toate vin treptat pe urmă.
Nimeni nu știe cum a ajuns cineva într-o greșeală, de multe ori ajungi să te întrebi pe tine însuți, de greșești, cum ai ajuns tu acolo… Atunci cum ai putea să-ți dai cu părerea despre greșeala altuia, privindu-l încă și cu superioritate?
Mereu trebuie să spui, când vezi pe cineva într-o greșeală, „Dumnezeu știe cum o fi ajuns acolo, sărmanul om!“, și să nu-l condamni în sufletul tău, că nu se știe niciodată cauza sau căderea. De multe ori e suficientă o clipă de neatenție și să ajungi într-o groapă de parcă ai fi fost legat la ochi. Mai se întâmplă să mergi și drept, dar să te împingă cineva în prăpastie.
În viață trebuie să îți vezi de ale tale, să fii cu ochii în patru la tot ceea ce trece pe lângă tine, să nu te împiedici în nimicuri și să cazi la fiecare pas, dar, dacă-i cădea, să te ridici cu fruntea sus de fiecare dată.
Fii împăcat cu tine și cu tot ceea ce e în jurul tău. Chiar și pe cei ce te dușmănesc privește-i cu îngăduință și cu iertare.
Drumul cel bun este acela care-ți aduce liniște interioară, mulțumire, împăcare, puterea să zâmbești chiar și atunci când te mai poticnești de ceva.
(Fragment din proza „Au înflorit trandafirii, Ionică!“)
Ana-Cristina POPESCU