„Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu hainele luminii.“ (Romani 13, 12)

Duminica Floriilor,
Ochiul deschis spre Lumina adevăratei vieţi
Duminica Floriilor, ultima duminică din Postul Sfintelor Paşti şi prima zi din Săptămâna Patimilor, aminteşte de Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. Prin intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim se împlineşte o profeţie a Vechiului Testament – „Nu te teme, fiica Sionului! Iată împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei.“ (Ioan 12, 15)
Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. „Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, deoarece auzise că El a făcut minunea aceasta.“ (Ioan 12, 17-18) Lazăr, fratele Martei şi Mariei, la auzul cuvântului divin, s-a ridicat din somnul greu al morţii şi a părăsit mormântul, după care a fost dezlegat de giulgiul ce-i înfăşura trupul pentru a putea păşi în viaţă.
Simbolistica dezlegării lui Lazăr, pasul spre viaţa cea nouă, anticipează jertfa mântuitoare săvârşită pentru noi de Iisus Hristos pentru ca să fim dezlegaţi de legăturile morţii şi pentru a ne învrednici a gusta veşnicia. Nimeni nu poate să se bucure de veşnicie decât prin Mântuitorul Iisus Hristos. El este după cum însuşi mărturiseşte: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.“ (Ioan 14, 6)
Omul, odată cu neascultarea şi căderea în păcat, s-a depărtat de Lumina cea Vie care l-a zidit după chipul şi asemănarea Sa şi a rătăcit drumul, depărtându-se de calea cea adevărată. Norii întunecaţi ai păcatelor l-au trimis spre întuneric şi moarte. Mântuitorul Iisus Hristos, prin venirea sa în lume „Eu sunt pâinea vieţii.“ (Ioan 6, 48), l-a trezit pe om din somnul plumburiu al morţii, purtându-i paşii spre adevărata lumină. Niciodată pâinea materială nu îţi poartă paşii spre veşnicie, ci pâinea cea adevărată, pâinea vieţii ce o descoperi în propria-ţi fiinţă, prin depărtarea de spinii păcatului şi unirea cu Lumina cea vie şi adevărată.
Plata păcatului este moartea, însă prin moarte putem renaşte la o nouă viaţă, viaţa Luminii Adevărate prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. „Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri aduce multă roadă.“ (Ioan 23, 24) După cum grăuntele de grâu este semănat în pământ, prinde rădăcini prin moartea lui şi aduce roade înzecite, tot aşa şi omul trebuie să moară faţă de păcat şi să urmeze calea luminii. Dacă privim lanul de grâu putem observa că niciun spic nu seamănă cu altul. Unul e mai luminos, altul mai mic şi uscat. Dacă privim legumele dintr-o grădină, fructele dintr-un copac, răsadurile primăvăratice, toate au acelaşi chip, dar se deosebesc prin rodul lor. Tot aşa şi oamenii, prin roadele lor se pot vedea dacă sunt fii ai Luminii Adevărate sau ai pierzării.
Singurul moment în care Iisus Hristos a primit ca Fiu al Omului să fie aclamat ca Împărat a fost momentul Intrării Sale în Ierusalim, dar şi în acel moment de slavă El s-a smerit. „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a şezut. Şi dezlegându-l, aduceţi-l.“ (Luca 19, 30)
Doi dintre ucenicii Săi în apropiere de Ierusalim, „la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor“ (Marcu 11, 1), au mers până în satul din apropiere şi i-au adus mânzul asinei „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.“ (Luca 19, 31)
Călare pe mânzul asinei, Fiul Omului a intrat în Ierusalim. Mulţimile ce cunoşteau minunile Sale l-au întâmpinat cu ramuri de finic şi „aşterneau hainele lor pe cale“. (Luca 19, 36) Totodată, aduceau laudă lui Dumnezeu, „Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului! Osana întru cei de sus!”. (Matei 21, 9) Aceste cuvinte le poate auzi şi primi în sufletul lui tot creştinul ce participă la Sfânta Liturghie în momentul în care pe altar urmează să fie săvârşită jertfa. Toţi oamenii din ziua de azi ar trebui să îşi deschidă sufletul asemenea mulţimilor ce L-au întâmpinat în anul 33 pe Mântuitorul Iisus Hristos şi să-L primească în adâncul fiinţei. Complexitatea Sfintei Liturghii aminteşte de Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, apoi de jertfa Sa săvârşită din dragoste faţă de noi şi Tatăl Său Ceresc, al Cărui Cuvânt L-a ascultat şi L-a împlinit.
Printre oamenii veniţi ca să-l întâmpine pe Mântuitorul Iisus Hristos se ascundeau şi farisei care utilizau cuvinte iscoditoare. Răspunsul dat de Iisus acestora a dovedit încă o dată cunoştinţele sale religioase şi înţelepciune. „Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.“ (Luca 19, 40)
Fiecare creştin ar trebui să-şi împodobească casa sufletului şi să-l întâmpine pe Mântuitorul Iisus Hristos în Dumnica Floriilor, pe urmă să parcurgă alături de El, în Săptămâna Patimilor, drumul Golgotei şi să învie urmând Lumina Adevărată a vieţii veşnice.
Duminica Floriilor se mai numeşte şi Duminica Stâlpărilor. În această duminică se sfinţesc ramuri de salcie ce amintesc de ramurile de finic. Salcia este o expresie a reînvierii naturii. Aşa cum natura se trezeşte la viaţă, şi omul trebuie să se rupă de lucrurile întunericului. Dacă omul va deveni ca o mlădiţă în primăvară, ce se bucură de lumină şi îşi va arunca frunza ofilită de toamna păcatului, se va putea bucura de Lumina Învierii.
În credinţa populară se spune că Maica Domnului a binecuvântat salcia. De altfel, salcia este folosită de agricultori pentru a binecuvânta pământul prin îngroparea sa sub brazdă, de crescătorii de animale pentru a le feri pe acestea de tot răul, dându-le să guste din rămurele sfinţite de Florii, de apicultori să înconjoare stupii, în caz de fulgere, tunete, să ofere protecţie casei.
După ce a intrat în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos a păşit în templul Tatălui Său şi a alungat de acolo pe cei care făceau negoţ. Templul era pentru rugăciune, iar cei care se foloseau de sufletele oamenilor spre a dobândi câştiguri materiale săvârşeau păcat. Pe urmă, zile la rând a venit la templu şi a învăţat mulţimile care l-au întâmpinat bucurose la intrarea Sa în Ierusalim grăind: „Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.“ (Matei 21, 11)

Pr. Ion TURNEA