Joi, 6 iunie, în biserica Episcopiei Caransebeşului cu hramul Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş a avut loc întâlnirea de treizeci şi cinci de ani a absolvenţilor Seminarului Teologic, promoţia 1978.

Momentul emoţionantei revederi s-a consumat în curtea Episcopiei Caransebeşului, printre trandafirii îmbujoraţi şi ei de lacrimile din sufletele celor ce au fost cândva elevii seminarişti.

Parcă ieri erau nişte vlăstari abia înmuguriţi la porţile seminarului, nişte vlăstari dornici să guste nectarul înţelepciunii. Astăzi, întorşi în timpul de ieri, au simţit iarăşi miresmele de odinioară în suflet, însă de această dată puţin mai obosiţi de povara timpului, fiecare purtând în suflet cartea propriei sale vieţi.

Anii de seminar s-au înveşmântat în cele mai de preţ aduceri-amintiri din viaţa fiecărui absolvent. Ei păstrează aroma unei frumuseţi tulburătoare şi inegalabile. Ei nu pot fi decât unici, anii în care înveţi să te descoperi pe tine însuţi, începând cu emoţia primului răsărit de soare, prima notă, prima teză, primul zâmbet scăpat printre cetina brazilor ce străjuiau pe atunci curtea seminarului, ca într-o veşnică poveste.

Fiecare absolvent al Seminarului Teologic din Caransebeş, pe parcursul anilor de studiu, şi-a deschis fiinţa spre tot ceea ce este bun şi frumos, asemeni unui mugur în lumină, asemeni unui mugur ars de dorul frunzei. Învăţăturile morale ce le-au fost insuflate de către profesorii lor clădeau rădăcini adânci pentru roade înmiite. Copilăroşi, jucăuşi, seminariştii de altădată deschideau ochii spre maturitate pentru a deveni responsabili în viaţă.

Ziua de 6 iunie i-a adunat din nou împreună pe absolvenţii promoţiei 1978. Timpul a picurat din genele lui o clipă de eternitate şi a cules în poală vlăstarii de ieri, astăzi arbori cu rădăcini adânci. Pe urmă a alunecat în zbor pe o rază de vis până ce a regăsit grădina plină de roze a paradisului anilor de seminar. Aceştia s-au ascuns parcă speriaţi în colţul sufletului fiecărui absolvent, cu dorinţa de a păstra vie aroma parfumurilor feerice de odinioară.

Nicio aromă de parfum nu întrece pe cea a seminarului. El are o aromă unică, o aromă pierdută în cromatica primului vis spre înălţimi, odată cu jocul ideilor gustate prin fiecare disciplină în parte. Jocul şi înţelepciunea au păşit ţinându-se de mână. Personalitatea fiecărui seminarist s-a format pas cu pas.

În urmă cu patruzeci de ani, fiecare seminarist se simţea asemenea unui fulg de nea jucăuş şi dornic să exploreze întregul univers. După patruzeci de ani, fulgul, ce a încetat jocul demult, s-a pietrificat, a devenit sloi de stâncă în ale cărui file sunt inscripţionate toate realizările, toată înţelepciunea vieţii unui om.

Seminarul, prin dascălii săi, preoţii-profesori, a deschis poarta sufletului fiecărui elev, făurindu-le destinul, învăţându-i cu multă răbdare pe fiecare să-şi descopere abilităţile şi să muncească pentru a-şi împlini idealul (dorul după Dumnezeu, puterea de a-i sluji drept, cu credinţă). I-a pregătit „să tânjească după marea nesfârşită.“ (Antoine de Saint-Exupery)

Timpul, şoimul necruţător al înălţimilor, i-a adunat împreună în data de 6 iunie 2013, după treizeci şi cinci de ani, pe cei care au rezistat cărărilor muntelui vieţii, prin sunetul gornistului pr. Petru Itineanţu, organizatorul întâlnirii.

Clopoţelul a răsunat vesel din nou. Înainte poate vestea emoţiile unei lucrări, bucuria unui an încununat de succes… Acum vestea ora întâlnirii celor ce au fost în urmă cu treizeci şi cinci de ani elevii Seminarului Teologic din Caransebeş.

Catalogul prăfuit de vreme, îmbătrânit ca o frunză îmbolnăvită de toamnă, a fost deschis de dirigintele dr. pr. prof. Sorin Cosma, şi fiecare dintre cei prezenţi şi-a auzit numele. Dr. pr. prof. Sorin Cosma nu a fost doar diriginte, ci şi un părinte sufletesc care şi-a pus amprenta în devenirea fiecărui seminarist.

La auzul numelui, seminariştii de altădată au răspuns „prezent“ şi au vorbit despre realizările lor. Pe chipul fiecăruia se contura zâmbetul fericirii de odinioară.

Unii dintre vechii seminarişti au avut o viaţă frumoasă, plină de lumină, înveşmântată în realizări. Alţii s-au lovit de neputinţe. Acum, în data de 06.06.2013, i-a legat pe toţi un singur lucru – emoţia retrăirii clipei anilor unici, anii de seminar.

După ora de curs în care absolvenţii Seminarului Teologic, promoţia 1978, au redevenit elevii de odinioară, a fost săvârşită o slujbă de pomenire pentru cei care nu s-au mai aflat printre cei prezenţi, fiind chemaţi spre odihnă şi viaţă veşnică.

Grădina de vară Arcade i-a reunit pe urmă, până târziu în noapte, furând astfel timpului o rază din tinereţea apusă.

Pr. Ion TURNEA