Vineri, 25 octombrie, la Slatina-Timiş s-au întâlnit, după 50 de ani de la absolvire, elevii promoţiei 1961-1963, aceasta fiind şi ultima generaţie care a făcut 7 clase de şcoală generală. M-am deplasat în centrul de comună cu un vechi prieten şi coleg de serviciu la Primăria de aici, Edy – Eduard Neagu, care a făcut parte din această generaţie. În faţa şcolii i-am întâlnit pe Pavel Aghescu, organizatorul acestei reuniuni, şi pe un alt coleg de-al lor, Ion Madincea.
Rând pe rând, au început să se adune toţi cei pentru care, după 50 de ani, a sunat din nou clopoţelul. Au intrat cu toţii în clasă, fiind întâmpinaţi cu flori de către actualii elevi ai Şcolii Generale Slatina-Timiş, al cărei director este o tânără slătinăriţă, Melanica Stepanescu (fostă Călţun, cu părinţi şi bunici cadre didactice aici). S-au aşezat cu toţii în bănci, trăind din plin emoţia reîntâlnirii. Învăţătoarea Elza Pinter a făcut prezenţa din cele două cataloage, deoarece în acea vreme la Slatina erau clase paralele. La propunerea lui Pavel Aghescu s-a păstrat un moment de reculegere pentru foştii profesori, precum şi pentru cei 17 colegi care, între timp, au trecut la cei drepţi, apoi s-au depănat amintiri din perioada 1961-1963. După fotografia de grup făcută în faţa crucii din centrul comunei, au mers cu toţii la Căminul Cultural, unde au prânzit ca la nedee, pe ritmurile muzicii formaţiei „Pavel Perescu”, din Slatina-Timiş, solişti vocali fiind Petru Mirulescu şi subsemnatul. La această întâlnire a participat şi secretarul Primăriei din Slatina-Timiş, precum şi o parte dintre profesori. Toată lumea a fost bucuroasă, iar eu cu atât mai mult cu cât, după 23 de ani, am reîntâlnit-o pe fosta primăriţă Melita Marcon, de la Brebu Nou. Nu am putut să plec de la Slatina până nu am stat de vorbă cu Aga, cum îi spun prietenii şi cei apropiaţi lui Pavel Aghescu, care mi-a mărturisit marea mulţumire sufletească pe care o simte pentru că a reuşit să-şi adune foştii colegi. Aga a mai vorbit despre omagierea dascălilor care nu mai sunt printre noi, oameni de excepţie, majoritatea fiind ofiţeri în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Un alt motiv de bucurie a fost reîntâlnirea celor din ţară cu unii dintre colegii veniţi din Germania şi Austria, care au făcut eforturi pentru a putea participa la această sărbătoare nu doar a lor, ci şi a comunei. „Aş dori să mulţumesc pe această cale Primăriei şi Şcolii din Slatina-Timiş, pentru primirea de care am avut parte cu toţii, o primire caldă din partea elevilor, nişte copii minunaţi, care învaţă într-o şcoală ce urmează să fie reamenajată. Pe această cale vreau să urez încă o dată, foştilor mei colegi, precum şi tuturor sătenilor, multă fericire!”.
M-am despărţit de Aga, apoi, împreună cu prietenul meu Edy, am făcut drumul înapoi la Caransebeş. Un drum care ni s-a părut puţin mai lung. Cu 50 de ani…
Ştefan ISAC
