Florentin Iosif
Duminică, 2 iunie, în comuna Glimboca, a fost condus pe ultimul drum, de către familie, colegi de cântec, prieteni, consăteni şi cunoscuţi, unul dintre marii solişti de muzică populară bănăţeană, FLORENTIN IOSIF.
El s-a născut la 5 martie 1936, la Toager, comuna Giera, judeţul Timiş. Activitatea artistică şi-o începe la nouă ani, împreună cu cei trei fraţi ai săi, cântând la Căminul Cultural din Toager, sub îndrumarea lui Nicolae Mării, vătaf de căluşeri, şi a dascălului Gheorghe Gulea. Fiind încorporat în anul 1957, datorită calităţilor sale vocale, a ajuns la renumitul Ansamblu al MAI „Ciocârlia”, din Bucureşti. Aici, sub îndrumarea unor mari mânuitori ai baghetei dirijoriale, ca Ionel Budişteanu, Victor Predescu şi Ioan Mărgean, vocea lui frumos timbrată a câştigat în strălucire. Aici a reuşit să descifreze tainele care definesc un interpret de valoare, devenind un păstrător al cântecului popular. La sfârşitul anului 1957 câştigă concursul de solist vocal la Orchestra „Lazăr Cernescu” („Doina Banatului”) din Caransebeş, dirijată la acea vreme de Pavel Chera, Mihu Crăciun şi Nicolae Perescu, fiind printre primii angajaţi, alături de colega lui Ana Pacatiuş. Sub bagheta lui Nicolae Perescu, realizează primele înregistrări la Radio Timişoara: „Mândruliţă Bănăţeană” şi doina „Cine trece acum dealul” (1965). Mai imprimă şi la Radio Bucureşti şi la Electrecord, celebrele doine „Banii, Banii”, „La birtuţu din pădure”, „Dragu mi-i mândră de tine”, cântece care l-au şi consacrat.
A avut onoarea de a cânta alături de Maria Tănase, Ioana Radu şi alţi mari interpreţi ai Folclorului românesc. În 1963 are prima apariţie la Televiziunea Română, într-o emisiune realizată de Maria Tănase. Efectuează multe turnee atât în ţară, cât şi în străinătate. Aici îşi găseşte viitoarea parteneră de viaţă, pe Maria, dansatoare la acest Ansamblu, cu care are un fiu, Ovidiu, de profesie medic. În 1970, odată cu desfiinţarea „Doinei Banatului” ca Ansamblu, se transferă alături de alţi colegi, prin concurs, la Ansamblul „Banatul” din Timişoara, până în 1989, când se pensionează. A fost un mare culegător de folclor de prin satele noastre, ceea ce astăzi nu se mai poate spune despre tinerii care au debutat sau debutează în domeniu.
Maria – soţie, fiul Ovidiu, şi ceilalţi membri ai familiei mulţumesc tuturor acelora care au fost alături de ei în această zi de grea încercare, conducându-l pe ultimul drum pe dragul lor FLORENTIN. Iar subsemnatul, care l-am apreciat pe FLORENTIN IOSIF, amintindu-mi-l ca pe un Făt-Frumos pe scenă, cu care am cântat împreună şi mi-a fost un exemplu pozitiv, mai ales în interpretarea doinelor, transmit pe această cale condoleanţe familiei îndoliate şi Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ştefan ISAC
