După ce a stat în cap în „Capul Pământului”
Coco Galescu a fost făcut Cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin
Recent întors din expediţia internaţională care a atins Polul Sud, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la descoperirea acestui punct al Globului Pământesc de către norvegianul Roald Amundsen, caransebeşeanul Cornel Galescu a fost propus pentru acordarea titlului de Cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin. Toţi cei 21 de consilieri judeţeni au votat pentru decernarea acestei distincţii, urmând ca alpinistul să primească diploma în cadru festiv. (S. Berger)
După ce a înregistrat mai multe premiere pentru România, cucerind unor vârfuri neatinse de alţi alpinişti români, aleşii judeţeni l-au propus, în şedinţa din 10 ianuarie, pe caransebeşeanul Cornel Galescu pentru acordarea titlului de Cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin. Toţi cei 21 de consilieri prezenţi la şedinţă au votat acordarea titlului, urmând ca diploma să-i fie acordată alpinistului în cadru festiv.
Anul 2011 a însemnat pentru Cornel Galescu stabilirea unei premiere româneşti, dar şi multă muncă şi antrenamente dure, pentru a putea ajunge la Polul Sud, alături de un echipaj internaţional complex, alpinistul fiind însoţit de omul de afaceri timişorean Romeo Dunca.
Cel mai puternic alpinist român, aşa cum este prezentat de americanul Michael Kodas în cartea „High Crimes: The fate of Everest in an Age of Greed“, bănăţeanul Cornel Galescu s-a îndrăgostit de munte la vârsta de zece ani. „Pe vremea aceea practicam atletismul sub îndrumarea domnului Almăjan Guţă Toma, şi iarna mergeam în cantonament pe Muntele Mic. Pentru că nu funcţiona telescaunul, eram obligaţi să urcăm pe jos. A fost o provocare care mi-a plăcut, chiar dacă mă simţeam extrem de obosit după ce mergeam mai bine de şase ore cu schiurile în spate. Am simţit însă că asta mă reprezintă pe mine – lupta, dorinţa de a merge până la capăt”, îşi aminteşte Coco Galescu.
Alpinismul l-a descoperit cu adevărat în facultate. „Iubeam muntele de mic. M-am îndrăgostit la prima vedere de munte şi de schi, sentiment care n-a încetat nici astăzi. Când am ajuns la facultate, m-am apucat de alpinism”, a mai spus caransebeşeanul. În 1985, s-a înscris în Clubul Politehnica din Timişoara şi a învăţat tehnica alpină sub îndrumarea profesorului Eugen Seracin. Între 1986 şi 1990 a câştigat numeroase concursuri de schi şi alpinism.
În 1990 a plecat într-o expediţie în Caucaz, cucerind vârfurile Gumaci, GianTuGan, Ghermoghenov, Cheget, Shelda şi Elbrus, toate de peste 5.000 de metri. Doi ani mai târziu, a câştigat Cupa României la Alpinism, pentru ca, în 1993, să realizeze o premieră mondială, în Turcia, pe Muntele Kackar. În 1996, Coco Galescu a participat la o expediţie pe Himalaya, ducând tricolorul românesc la 8.168 m, atât cât măsoară Vârful Dhaulagiri. În Munţii Taurus, din Turcia, alpinistul a realizat o altă premieră mondială. În 1997, Alaska a reprezentat o nouă provocare pentru Coco Galescu. Împreună cu Constantin Lăcătuşu, a format prima echipă românească ajunsă pe Vârful McKinley, înalt de 6.197 m.
În acelaşi an, a escaladat Mont Blanc-ul, iar în 1998 a efectuat o expediţie în Anzi, pe Vârful Aconcagua, de 6.962 m, ceea ce reprezintă altă premieră românească pe ruta „Polish Glacier“. Participarea lui Cornel Galescu la expediţia din Himalaya, pe Vârful Cho-Oyu, înalt de 8.201 m, prima acţiune românească de acest gen în Tibet, a fost urmată peste doi ani de o altă premieră românească, în Patagonia (Cerro Solo).
Între 2002 şi 2005, alpinistul caransebeşean a ajuns pe crestele mai multor munţi, reuşind să escaladeze şi Everestul, cu cei 8.848 de metri ai săi. Un lucru de care Coco Galescu îşi aminteşte cu mare plăcere este atingerea Polului Nord. „Am stat în cap în «Capul Pământului»”.
Sonia BERGER
