Revelionul

E noaptea ultimului an,

Ca un semnal de bun augur,

Ce-ţi dă de veste mai uman,

C-a doua zi vei fi mahmur.

Băutura

E-o otravă – unii zic –

Ce ucide-ncet, intim…

Treaba lor, nu-i contrazic,

Că nici noi nu ne grăbim.

Neînţelegere

La crâşmăriţă, mai de-o parte,

I-am spus aşa, mai mult la şagă,

Să-mi dea şi mie-o ,,jumătate”,

Dar n-a-nţeles şi-a dat-o-ntreagă.

După Revelion

Izbutind s-ajung acasă,

Mort de beat, să vezi idee:

Pân’ la urmă-am dat de casă,

Însă nu am dat de cheie.

Unui chefliu – Epitaf

S-a stins discret, ca un martir,

Scăpat de chin şi supărări,

Şi-a fost condus la cimitir,

Cum îi plăcea: pe trei cărări.

În noaptea de Revelion – cu invitaţi

Meseni sătui de vin, mâncare,

Priveau programul pe Atlas,

Iar noi priveam pe la covoare,

Ca să vedem ce-a mai rămas.

Unui amator de pahar – Epitaf

Sfârşindu-şi opera măreaţă,

Aicea doarme pe vecie

Un om ce-a gâlgâit în viaţă

Vreo trei butoaie de tărie.

Ilustrată dintr-o gară

Pe-o bancă-n gara plicticoasă,

Dormea adânc un om, odată,

Şi-o damigeană pântecoasă

Stătea ca o nevinovată.

De la cârciumă

Venind târziu, ,,îmbălsămat”,

De unde-a fost cu nişte-amici,

Cânta cu glas tărăgănat:

Pocnind din boi pe lângă bici!

Generozitate

Băui aseară-un vin de boabă,

Şi-aş fi venit acasă beat,

Dar un crâşmar, ce om de treabă!,

Mi l-a servit mai diluat.

La Revelion

Nedumerirea este mare,

De-aceea-ntreb, cu drept temei:

De ce plecăm pe o cărare,

Şi înapoi venim pe trei?

Nedumerirea chefliului

Se miră şi-astăzi de urmări,

Nedumerit şi făr-un şfanţ:

Cum, toate cele trei cărări,

Se întânesc taman în şanţ?

Unui amic de pahar

De-o lună zace la gripaţi,

Şi doar cu ceai îşi duce-amarul;

Amicii sunt îngrijoraţi,

Dar mai cu seamă cârciumarul.

Vinurile româneşti

Din vinul nostru de altoi –

Recunoscut şi-apreciat –,

Se poate bea din orice soi,

Chiar şi din cel falsificat.

Ilustrată de la cârciumă

În miros şi gălăgie,

Unul stă proptit în prag,

Altul merge-ntr-o bujie,

Iar ţânţarii în zig-zag.

De la birt

Aseară-n birt băui o Grasă,

Cu nişte-amici cinstind hazardul,

Şi am ajuns pe brânci acasă,

Că mi se terminase gardul.

Unui chefliu

Popa-l supără, bag sama,

Dându-i vin în linguriţă,

Şi de-atunci când intră-n cramă,

Iese numai când e criţă.

Conjugală

Fir-ar el al dracului!

Ce-am păţit, să nu vă spui:

De la ziua nu-ştiu-cui,

Mi-a venit aseară cui!

Dorinţă

Trei zile-ntr-una-aş vrea să beau

(Cum spune Dante în ,,Infern”),

Trei zile beat aş vrea să stau,

Să mă trezesc în alt guvern!…