În organizarea Consiliului Județean Caraș-Severin, luni, 4 februarie, în Sala de ședințe a Palatului Administrativ din Reşiţa a avut loc festivitatea de decernare a titlului de „Cetățean de Onoare al Județului Caraș-Severin” unui număr de patru personalități, promotoare ale valorilor culturale și spirituale bănățene. Este vorba despre Episcopul Miron Cristea și Episcopul Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu, cărora titlul le-a fost acordat post-mortem, Î.P.S. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, Decan de arhierie al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și Preasfințitul Alexandru Mesian, Episcop român unit,greco-catolic al Eparhiei de Lugoj.

Patriarhul dr. Miron Cristea s-a născut la 18 iulie 1868, în orașul Toplița (astăzi în județul Harghita), într-o familie de țărani români și a primit la botez prenumele Ilie. După mamă, provenea dintr-o familie greco-catolică.

A făcut studiile la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879–1883), la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887-1890). După finalizarea examenului de bacalaureat și absolvirea Academiei Teologice din Sibiu în anul 1890, Ilie Cristea a fost numit învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie. După un an, Mitropolia din Sibiu l-a trimis cu o bursă să studieze la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891–1895), unde a obținut la 15 mai 1895 titlul de Doctor în filologie.

Prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria, Miron Cristea s-a impus încă din tinerețe atenției generale și astfel a fost ales, la 21 noiembrie/3 decembrie 1909, Episcop al Caransebeșului. A fost hirotonit arhiereu la 3 mai 1910, fiind instalat în scaun la 25 aprilie/8 mai 1910. În această calitate, a apărat școlile confesionale românești din Banat de încercările guvernului ungar din Budapesta de a le desființa.

La sfârșitul Primului Război Mondial, Miron Cristea a participat, ca Episcop al Caransebeșului, alături de Episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

Odată înfăptuită Marea Unire din 1918, Episcopul Miron Cristea a făcut parte din delegația românilor transilvăneni care a prezentat actul unirii la București. Ca recunoaștere a meritelor sale în procesul unificării, Miron Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de Mitropolit primat al Bisericii din România întregită. Învestitura şi înscăunarea au avut loc a doua zi.

La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, recunoscându-i-se prin aceasta și activitatea publicistică desfășurată până atunci.

La 4 februarie 1925, Mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit și înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenind astfel primul Patriarh al Creștinismului Ortodox Românesc.

Ştefan ISAC