General de divizie Moise Groza (II)
De comun acord cu soţia sa, Elena Groza, fiica cunoscutului cărturar şi patriot român Iacob Mureşanu, în luna aprilie 1873, Moise Groza şi-a dat demisia din Armata Imperială şi, în iunie a aceluiaşi an, a reuşit, împreună cu soţia sa, să treacă graniţa pe la Predeal, venind la Bucureşti. Conform aprobării generalului Ion Emilian Florescu, la 5 iulie a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent şi numit oficial la Regimentul 3 Infanterie. În mod practic, ofiţerul a început să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Marelui Stat Major, la Serviciul topografic, datorită cunoştinţelor sale şi pregătirii de specialitate făcute în acest domeniu. Din prima zi a primit însărcinarea să traducă, din germană în limba română, cursurile de topografie şi geodezie, aduse cu ei de la Braşov, şi să realizeze un atlas cu semne convenţionale, pregătind în acelaşi timp echipele de topo-geodezi militari, cu care trebuia să efectueze o hartă a Moldovei. Despre ospitalitatea cu care a fost primit în rândul cadrelor Armatei Române şi sarcinile ce i s-au dat, Moise Groza scria, la sfârşitul anului 1873, lui Andrei Mureşanu, cel care scrisese mişcătorul imn ,,Deşteaptă-te române”: ,,Frate dragă, eu mă simt foarte fericit văzându-mi toate dorinţele realizate; în Armata Română am fost prea bine primit, mă bucur de o deosebită preferenţiune din partea superiorilor şi de un adevărat respect din partea colegilor mei, într-atât încât pot zice că în scurt timp o să-mi asigur un viitor strălucit, la care nu puteam gândi nicicând în Armata Austriacă. În specialitatea mea sunt mai preferat şi, drept aceasta, însărcinat cu organizarea unei şcoli topografice în care au să se prepare mai mulţi ofiţeri pentru ridicarea hărţii în Moldova. Pe lângă aceasta, fac parte din Statul Major”.
Când pregătirile pentru începerea lucrului la harta Moldovei au fost terminate, locotenentul Moise Groza (avansat la 1 ianuarie 1874) a fost numit să conducă o echipă formată din 6-8 geodezi, cu care timp de doi ani, 1874-1876, a efectuat măsurătorile, determinările, geodeziile şi calculele pentru realizarea hărţii amintite, atât de necesară Armatei Române. Prin aportul său la obţinerea primelor succese de prestigiu dintr-un domeniu ca cel al cartografiei şi lucrând în teren alături de căpitanul C. Căpitănescu, care-şi făcuse studiile la Observatoarele astronomice din Franţa şi Italia, locotenentul Moise Groza şi-a înscris numele printre primii ofiţeri de infanterie geodezi şi topografi ai Armatei Române, printre aceia care au realizat primele hărţi şi au determinat, prin calcule precise, 28 de puncte trigonometrice pe o suprafaţă de 1.200 de km pătraţi din teritoriul Moldovei.
Marele merit al ,,voluntarului bănăţean”, aşa cum i s-a spus adesea, este acela de a fi participat activ la pregătirea şi conducerea trupelor române în marile bătălii de la Plevna şi Vidin. Avansat la gradul de căpitan la 24 aprilie 1877, ofiţerul a fost încadrat în Statul Major al Diviziei 4 Infanterie, Mare unitate comandată de colonelul Alexandru Anghelescu. După trecerea Dunării de către unităţile acestei structuri, experienţa căpătată de Moise Groza în bătăliile de la Custoza şi Vessa a fost din plin folosită în acţiunile întreprinse cu succes de unităţile Diviziei 4 Infanterie. Personal, căpitanul Moise Groza a executat recunoaşteri în teren, pentru a stabili în detaliu poziţiile ocupate de turci, tăria fortificaţiilor din zona satului Griviţa, apoi a prezentat propuneri extrem de judicioase şi realiste comandantului diviziei, în baza cărora a fost organizat dispozitivul de atac şi s-a adoptat forma de manevră adecvată, care a dus la cucerirea, în ziua de 27 august 1877, a redanului din faţa redutei, iar în ziua de 30 august a redutei ,,Griviţa I”, de altfel singurele succese dobândite de trupele române şi ruse aflate în contact cu gruparea otomană de la Plevna. Cu ce sentimente a aşteptat căpitanul Moise Groza începerea marilor încleştări, se poate vedea din rândurile expediate soţiei sale: ,,Sunt 11 ani de la bătălia de la Custoza, unde mi-am făcut datoria fără a şti pentru ce. Cu atât mai mult ştiu acum pentru ce o să mă bat”, precum şi din scrisoarea experdiată lui A. Mureşan, publicată la Braşov pe prima pagină a ,,Gazetei de Transilvania”: ,,… Aşteptăm ca în fiecare moment să se dea semnalul în urma căruia armele bravilor români să deştepte toată Europa şi mai mult pe cei care de veacuri n-au vrut sau nu le-a convenit a ne vedea liberi şi independenţi şi ne-au provocat a deveni aceasta prin arme. Da, prin arme! Cu atât mai bine, căci vor avea şi ocazia totodată a ni le respecta… <<Victorie sau moarte>> este deviza fiecărui ostaş român”. Deviza a fost tradusă în fapt chiar în ziua de 27 august 1877, când dorobanţii Diviziei 4 Infanterie au luat cu asalt întăriturile otomane. Făcând referiri la contribuţia căpitanului Moise Groza la obţinerea succeselor amintite, un ziar de epocă consemna lapidar: ,,Locotenent-colonelul Voinescu (Şeful de Stat major al Diviziei – n.n.) trimite pe căpitanul Groza, din Statul Major, la flancul drept, spre a conduce atacul asupra obiectivului. Acest ofiţer şi-a rezolvat problema în mod excelent, căci turcii suferiseră mult de focul omorâtor al infanteriei”. (Va urma)
Col. (r) Andrei GHIDARCEA
