Pe lângă faptul că pădurile erau exploatate neraţional, producând degradări de terenuri care în prezent au fost remediate prin reîmpădurire în mod sistematic şi prin interzicerea exploatării ei pe o perioadă mai îndelungată, mai trebuie remarcat şi faptul nu mai puţin edificator că aceste vânzări de pădure unor firme străine nu aduceau mari beneficii Statului Român. Astfel, după 1918, autorităţile româneşti vor face demersuri pe lângă firma care exploata aceste păduri, să mărească preţul, lucru încununat de succes, după cum demonstrează următorul contract: ,,1923, iulie, 24, Caransebeş. Proces-verbal încheiat la sediul Comunităţii de Avere şi firma <<Eissler şi fraţii>>, în legătură cu majorarea preţului de vânzare contractual privind pădurea <<Dosul Slătinioarei>>, din hotarul comunei Slatina Timiş, şi pădurea Seracova din hotarul comunei Topleţ, neexploatate până la data de 1 octombrie 1919, conform contractelor încheiate. Reprezentanţii firmei acceptă majorarea preţurilor începând cu data de 1 octombrie 1921, fiind acceptate şi alte pretenţii ale Comunităţii”. (Filiala Arhivelor Statului Caransebeş, fond Comunitatea de Avere, dosar nr. 2/1903, fila 52-53).

Şi în Notariatul cercual Slatina Timiş au luat fiinţă Comitete agricole în anul 1939, având în frunte pe primarii satelor. Cu toate aceste măsuri, după cum bine se ştie, agricultura nu va progresa, ba, mai mult, izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial şi intrarea României în război alături Germania fascistă vor înrăutăţi tot mai mult situaţia locuitorilor din Slatina Timiş, care erau în totalitate agricultori. Aşadar, intrarea României în război avea să aducă noi prejudicii populaţiei din localitatea Slatina Timiş, ca de altfel populaţiei din întreaga ţară.

Pe lângă lipsa braţelor de muncă, creată ca urmare a plecării bărbaţilor pe front, ei mai trebuiau să îndure şi tot felul de abuzuri ale organelor regimului antonescian. Astfel, se înregistrează destul de frecvent cazuri când nu se primea ajutorul pentru concentraţi, acest lucru reieşind din reclamaţia făcută de o locuitoare din satul Slatina. (Filiala Arhivelor Statului Caransebeş, Fond Plasa Teregova, Notariat Slatina Timiş, raport nr. 308/1941).

Plasa Teregova, din care făcea parte şi localitatea Slatina Timiş, era în perioada anilor 1940-1944 lipsită de multe ori de anumite produse agricole, lucru ce reiese chiar din documentele plasei în perioada respectivă. ,,Plasa Teregova, fiind cea mai săracă plasă din judeţ în ceea ce priveşte produsele din cereale, din cauză că este puţin teren de cultură pentru cereale, cealaltă parte fiind improprie pentru cultura cerealelor, astfel că această plasă are nevoie şi trebuie să fie privită şi tratată în mod special în ce priveşte aprovizionarea populaţiunii cu porumb şi făină de grâu.” (Filiala Arhivelor Statului Caransebeş, Fond Plasa Teregova, Notariat Slatina Timiş, raport nr. 630/1941).

De asemenea, mai lipsea din plasa Teregova, deci şi din satele aparţinătoare comunei Slatina Timiş, orezul. ,,Consecinţă imediată a acestui fapt a fost că, comercianţii din localitate şi din întreaga plasă au urcat preţul cu 100 la sută”. (Filiala Arhivelor Statului Caransebeş, Fond Plasa Teregova, Notariat Slatina Timiş, raport nr. 181/1941).

O lipsă acută în perioada războiului s-a resinţit şi în ceea ce priveşte alte mărfuri, cum ar fi bumbacul, uleiul, săpunul şi petrolul. Pentru a pune capăt speculei practicate de către comercianţi, s-au fixat preţuri maximale la unele produse. Dacă, din punct de vedere economic, situaţia prezenta multe neajunsuri, acelaşi lucru îl putem consemna în această perioadă a dictaturii antonesciene şi în privinţa drumurilor şi podurilor din cadrul localităţilor ce aparţineau de Notariatul Slatina Timiş. ,,Starea şoselei judeţene Slatina Timiş – Gărâna era foarte rea, mai ales datorită transportului materialului lemnos de către firma <<Pronascha>>, din comuna Deta (Timiş-Torontal) în toamna anului 1940 cu camioanele”. (Filiala Arhivelor Statului Caransebeş, Fond Plasa Teregova, Notariat Slatina Timiş, raport nr. 3890/1941). Acest lucru demonstrează o dată în plus faptul, dacă mai era necesar, că scopul acestor exploatări era de a obţine cât mai multe profituri, neţinând cont de interesele populaţiei care folosea des acest drum pentru transportul lemnului şi fânului necedare iarna pentru încălzirea locuinţelor, respectiv hrana animalelor, întrucât mare parte din populaţie avea în această zonă păşuni şi livezi. Una din obligaţiile locuitorilor ce aparţineau de Notariatul Slatina Timiş era şi acela de a îndeplini obligaţiile pentru rechiziţii.

Şi cu această ocazie se vede abuzul autorităţilor comunale, care îi favorizau pe unii locuitori mai avuţi, în sensul că aceştia din urmă nu dădeau întotdeauna animalele care trebuiau date la rechiziţii, le schimbau cu altele care nu corespundeau, lucru semnalat de multe din rapoartele Plasei Teregova către comuna Slatina Timiş.

Despre starea de spirit a locuitorilor comunelor ce aparţineau de Notariatul cercual Slatina Timiş, ca de altfel a populaţiei din întreaga plasă Teregova, ne vorbesc documentele vremii, şi anume: ,,Minoritarii se organizează în scopuri contra siguranţei statului, ca mijloc de prevenire, să se înfiinţeze şi să funcţioneze o Gardă naţională formată din premilitari mai în vârstă, membrii Gărzii F.R.N., nemobilizabili, şi din jandarmii locali.” (Filiala Arhivelor Statului Caransebeş, Fond Pretura Plasa Teregova, raport nr. 1023/1940).

Chiar dacă nu avem documente care să ateste nemulţumirea locuitorilor din localităţile ce aparţineau de Slatina Timiş, cu certitudine că ele au existat, pentru că altfel măsurile amintite nu-şi justificau menirea. Faptul că autorităţile superioare nu manifestau destulă încredere în primarii comunelor şi că aceştia din urmă nu reuşeau să ţină în ascultare populaţia satelor, face ca autorităţile să-i schimbe tot mai des pe aceştia, lucru constatat pe baza cercetării documentelor semnate de aceştia în anii de dictatură antonesciană, care relevă faptul că aproape an de an, în toate localităţile, erau alţi primari.

În cursul anului 1982 s-au cimentat toate străzilr principale ale localităţii, dând un aspect deosebit comunei şi apropiind tot mai mult localitatea de centrele urbane, în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi viaţă. (Va urma)

Gheorghe ZEICU