Meseria de poștaș este una dintre cele mai vechi din lume. Nu de puține ori a fost transmisă, cum s-ar spune, din tată în fiu, și nu doar meșteșugul a fost dus mai departe, ci și dragostea de meserie. Scormonind prin sistemul poştal, găsim familii întregi care au avut această îndeletnicire în toate colțurile țării, mândri de activitatea pe care o practică cu atâta însuflețire.
Un astfel de exemplu este familia Ștefan Isac (Cârdu), ai cărei membri au fost toți poștași, din anul 1962, când s-a înfiinţat la Ilova o Agenție subordonată Oficiului din Slatina-Timiș. Ca agent a fost numit Ștefan Isac-Senior, tatăl subsemnatului, numai pentru Ilova. Corespondența și abonamentele erau aduse de factorul poştal Petru Rain, care deservea Sadova Veche și Sadova Nouă. După pensionarea lui, zona acoperită de acesta a preluat-o tatăl meu, aprobându-i-se ca mijloc de transport un cal pe care îl folosea pentru deplasare în Sadova Veche și Sadova Nouă. După pensionarea tatălui meu în anul 1985, postul a fost preluat de fiul său, respectiv fratele meu, Zaharie Isac-Sr., care se deplasa de la Slatina-Timiş la Sadova Veche, Sadova Nouă și Ilova. De multe ori era silit să înfrunte condiții grele – ploaie, vânt, zăpadă, el trebuind să se deplaseze pe jos în aceste localități. Îmi povestea că de multe ori avea emoții, mai ales în zilele când trebuia să ducă banii de pensii.
În fiecare an, la Caransebeș a participat la concursul organizat de conducerea Poștei Române, „Marșul Poștașilor”, unde Zaharie era întotdeauna pe locuri fruntașe. S-a pensionat în anul 2005. A preluat Zaharie Isac-Jr., nepotul meu, însă el deservea doar Ilova, corespondența fiind adusă de la Oficiul 2 Caransebeș de către șoferul Poștei, Ioan Isac, tot ilovan şi el. Nepotul meu s-a pensionat în anul 2020, în luna septembrie. Agenția din Ilova a fost preluată de tânăra Ramona Isac, o fată cu pregătire, absolventă de facultate, din aceeaşi familie.
Ștefan ISAC