Luţă este Taur, ca şi mine. S-a născut în ziua de 21 mai 1946, în Glimboca. Şcoala primară a făcut-o în localitate. Alături de alţi glimboceni, a fost coleg cu mine în anul I la Şcoala Agricolă din Caransebeş. Luţă s-a retras apoi şi a urmat Şcoala profesională la Oţelu Roşu. Tot aici, Luţă a urmat Liceul şi Şcoala de maiştri. M-am întâlnit din nou cu el la Arad. Eu eram la Şcoala Tehnică Horticolă de aici, iar Luţă era cea mai periculoasă extremă stânga la echipa de fotbal care activa în Divizia A, UTA Arad. Eram mândri când mergeam la meciuri şi auzeam spectatorii spunând „Măi, ce-al dracului e Drăgulete ăsta!”. După pasele date de Luţă, era o formalitate pentru un coleg să introducă mingea în poartă.

În perioada anilor 1964-1966 a făcut parte din lotul naţional de juniori. În anul 1965, a plecat în armată la Bucureşti, după stagiul de 30 de zile fiind trimis la echipa divizionară A, ASA Târgu Mureş, şi apoi la Pandurii Tg. Jiu. În 1967, după trecerea în rezervă, îl găsim la CFR Caransebeş, echipă care juca în Divizia C. Spicuim câteva date din cartea prof. Octavian Voicău, „Istoria fotbalului caransebeşean”. „În anul competiţional 1967-1968, CFR Caransebeş activează în Seria VEST a Diviziei C, dar fluctuaţia de jucători continuă; apar nume noi în lot: Bilă, Iovănescu, DRĂGULETE, Felecan, Ţuiu, Ciurdam, Hogea, Kelemen. În serie apar echipe noi, puternice, ca UMT Timişoara sau Minierul Lupeni. Şi aici Luţă se remarcă printre jucătorii de valoare ai echipei CFR Caransebeş. După doi ani la CFR, se transferă la Oţelu Roşu”.

Pe lângă dragostea de fotbal, Luţă nutrea o mare iubire şi pentru jocul popular. Având doi consăteni la Orchestra profesionistă „Doina Banatului” din Caransebeş, pe Afilon Laţcu şi Ioan Ghiaur, s-a angajat prin concurs ca dansator profesionist din anul 1967 până în 1969, când Ansamblul s-a desfinţat, rămânând numai Orchestră profesionistă, cu patru solişti.

Revine la prima pasiune şi joacă la Oţelu Roşu şi la CSM Reşiţa, apoi din nou la Oţelu Roşu, până când termină cu cariera fotbalistică. S-a angajat apoi ca maistru la Întreprinderea Oţelu Roşu, făcând parte, ca dansator, din Ansamblul „Iedera”, de pe lângă Casa de Cultură din Oţelu Roşu, până în anul 1989, când acesta s-a desfiinţat.

Luci, de fapt Lucreţia Dimşa, s-a născut în data de 7 aprilie 1948, în localitatea Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş. Fiind dansatoare la „Doina Banatului” din Caransebeş, îl cunoaşte pe Luţă, cu care s-a şi căsătorit, ducând amândoi o viaţă fericită împreună. După desfiinţarea „Doinei Banatului”, în 1989, Luci s-a angajat la Oţelu Roşu, ca instructor de balet la Casa Pionierilor din localitate. Ambii au activat ca dansatori la „Iedera”, până în 1989, când Ansamblul s-a desfiinţat. După ieşirea la pensie, au revenit la Glimboca, unde-i găsim şi acum. Au o fată, Diana, căsătorită cu Petru-Novac Crâsnic, primarul comunei Glimboca, şi un nepot Sergiu, absolvent al Facultăţii de Cadastru din Timişoara, oraş unde şi lucrează, căsătorit cu Oana.

Ştefan ISAC

Fam dragulete 1: Băieţii, la dansul cu boţile; din stânga: faţă – Doru Haiduc, Pavel Drăgulete, Petru Băran; în spate, Aurelian Cristea, acordeonistul Gheza Ioviţă, Nicolae Stănescu, Nicolae Seracin, Nicolae Bunei, Ion Turnea

Fam dragulete 2: Luci Drăgulete, în Ansamblul de dansuri