Făşancul, o tradiţie moştenită de la şvabii din Banat


În fiecare an la începutul Postului Mare, în această zonă se desfăşoară aşa-numit petrecere a ,,mascaţilor”, sau făşancul, care este o tradiţie a coloniştilor şvabi, aduşi în Banat de împărăteasa Maria Tereza. Făşancul marchează debutul Lăsatului Secului, adică al unei perioade în care petrecerile sunt interzise şi în care oamenii se reculeg înainte de Paşte. În Banatul Montan, de Lăsatul Secului, credincioşii ortodocşi, catolici şi protestanţi intră cu toţii în Postul Mare, sau al Paştelui. Se fac petreceri care au ca menire pregătirea pentru perioada lungă de post şi, totodată, se marchează începutul primăverii.

Îmi aduc aminte că pe când lucram la Primăria din Slatina Timiş, în satul apărţinător comunei, Sadova Veche, momentul era marcat printr-o adevărată sărbătoare. Locuitorii se deghizau în diferite personaje, iar seara, la Căminul Cultural, după tot felul de dansuri pe perechi, la miezul nopţii, un juriu – format din persoane care cunoşteau tradiţia, printre care m-am regăsit şi eu – recompensa cu bani cele mai frumoase şi reuşite măşti. Petrecerea ţinea până dimineaţa. Aceleaşi obiceiuri erau şi în Caransebeşul Nou, ele desfăşurându-se acolo unde este acum Pensiunea Şerengău.

Azi, din păcate, atât la Sadova Veche, cât şi la Caransebeş, aceste obiceiuri au dispărut. O surpriză mare şi plăcută ne-au făcut-o recent Surorile Franciscane din Caransebeş, coordonate de Sr. Lydia Fekete, care ne-au amintit de acest obicei, avându-i parteneri de distracţie pe cei de la Grupa de Seniori, care se întâlnesc de două ori pe lună în Sala festivă de pe lângă Parohia Romano-Catolică. Și ei au venit mascaţi, fiecare în ce a reuşit să se costumeze. A fost impresionant, poate tocmai fiindcă, văzând aici unele măşti chiar foarte reuşite, mi-am adus aminte de acele vremuri de demult, de care vorbeam la început. Iar dacă cei maturi nu mai păstrează această tradiţie, tot cu sprijinul Surorilor Franciscane, tinerii perpetueazî, anual, obiceiul.

N.A. La ortodocşi, tradiţiile încă se mai păstrează, chiar dacă şi aici, cu fiecare an, sunt tot mai puţini mascaţi – Berbeci, Fecioare, Urşi etc. Mi-ar plăcea însă să cred că repreyzaentanţii administraţiei locale din fiecare comună au să încerce să păstreze ceea ce am moştenit de la părinţii şi bunicii noştri…

Ştefan ISAC