Este titlul unui spectacol inedit, pe care maestrul coregraf prof. Dumitru Emilian din Timișoara l-a pus în scenă, mai demult, cu Ansamblul „Slătinioara” din comuna Slatina-Timiș, şi cu care a obţinut locul întâi pe ţară. Maestrul coregraf s-a inspirat din două obiceiuri străvechi, și anume „Alaiul Berbecilor” de la Slatina-Timiș și „Mătcălăul”, care se mai practică la Petroșnița.
Primul obicei atipic Banatului Montan are loc la intrarea în postul Paștelui, la sfârșitul lunii februarie, în două rânduri, atât la catolici, cât și la ortodocși, dar și în satele aparținătoare comunei Slatina-Timiș – Ilova și Sadova Nouă, prin ritualuri tradiționale, cu măști, alai, muzică și voie-bună, avându-i drept protagoniști pe tinerii satului care se maschează și merg prin sat dansând și primesc în dar de la săteni ouă, slănină, brânză, cârnați și țuică. Ei sunt însoțiți de fetele din sat, care din loc în loc dansează şi rup lână din blana berbecilor. Cu această lână se afumă adolescenții pentru a fi virili. Cu produsele primite, seara se face o petrecere la care participă toți tinerii din sat, apoi intră și ei în Postul Paștelui. Aceasta este perioada în care creștinii trebuie să respecte câteva reguli stricte în ceea ce privește mâncarea, băutura și distracția. Acesta este un obicei de la coloniștii germani catolici, preluat apoi de românii ortodocși.
Al doilea obicei are loc marți după Duminica Tomii (la 7 zile după Paști). Pe la 4-5 după-amiază, toți locuitorii se adună în fața școlii (la răscruce de drumuri). Până la întrunirea întregii colectivități, muzicanții cântă diferite doine, brâuri „de doi” sau „ardelene”, iar cei prezenți joacă. De remarcat este faptul că de fiecare dată fetele sunt cele care pornesc hora în această zi și tot ele invită băieții la joc. Odată cu sosirea majorității participanților, începe sărbătoarea propriu-zisă – sărbătoarea Mătcălăului – care debutează cu „hora” condusă de una dintre fete, la început în joc prinzându-se numai ele, apoi intră și băieții, fiecare cu fata care l-a invitat. Se pleacă cu hora spre locul stabilit pentru realizarea practicilor ce compun obiceiul, pentru mătcuțire. Locul ales este grădina de lângă școală, unde se află un măr bătrân „de Sâmpetru”, cu ramurile răsfirate și aplecate. Mamele tinerilor implicate în acest ceremonial vin cu coșurile cu colaci sau turte, ouă roșii sau, mai nou, cu zahăr și prăjitură. Fetele care „se mătcuțesc” merg câte două, rând pe rând, sub măr, și printre crengile înflorite ling zahărul de pe turtă, se sărută, schimbă între ele câte un ou roșu, sărutând apoi florile și frunzele mărului. Acestor acte rituale, cu un străvechi substrat mitico-magic, li se adaugă în final folosirea apelativului matco. La fel procedează și băieții, dar ei își spun chizan sau cizan. Ceremonialul se încheie cu „brâul” Mătcălăului, o melodie care se cântă numai cu acest prilej, executată pe pașii „brâului bătrân”. În urma ceremonialului, după ce s-au sărutat printre crengi, fetele și băieții sfârșesc bucatele aduse de mame în coșuri, apoi se întorc la răscrucea drumului, unde va continua jocul, tot fetele fiind cele care îl conduc.
Maestrul Dumitru Emilian, la Slatina-Timiș, a ales din cele două obiceiuri câteva secvenţe. Astfel, în mijlocul scenei, fetele stând jos, pe două rânduri, sub un măr înflorit, împletesc coronițe din crengile mărului și cântă două melodii. Tot sub măr stau solista și solistul, care și ei cântă. Fetele se ridică și ocolesc mărul și din loc în loc se opresc două câte două, față-n față, și prin coronițele împletite se sărută spunând: Soră cu soră, văruică cu văruică, văruici vom fi până vom muri. După ce ocolesc mărul, pun coronițele în măr. Intră băieții, mascați în berbeci, pe melodia Brâul Berbecilor, fiecare fată mergând la un băiat. După ce ocolesc o dată pomul, fetele ajută băieții să dea jos cojoacele și măștile și încep o suită de jocuri, aici regăsindu-se și solista şi solistul, care joacă și ei. Când se termină jocul, tot grupul cântă doina „Vino dragă primăvară”, după care doină soliștii fac un pas în față şi se îmbrățișează, lăsând capul aplecat pe umerii partenerului, sub privirile dansatorilor. Se închide cortina și așa se termină spectacolul, în aplauzele spectatorilor.
Ștefan ISAC
