La mijlocul săptămânii trecute, la Şcoala Gimnazială „Trandafir Cocârlă” din Turnu Ruieni a avut loc o manifestare cultural-artistică menită să-i readucă în memoria celor prezenţi la eveniment pe cei doi fii reprezentativi ai comunei, de la a căror trecere în eternitate au trecut 100, şi respectiv 25 de ani – Generalul Ioan Drăgălina, şi profesorul universitar şi politicianul Trandafir Cocârlă. La manifestare, desfăşurată în cadrul amplului proiect „Şcoala altfel” şi sub genericul „Omul sfinţeşte locul”, au luat parte elevi şi cadre didactice ale instituţiei de învăţământ care a găzduit acţiunea, reprezentanţi ai administraţiei locale, precum şi o serie de invitaţi din alte localităţi.

Despre Generalul Ioan Drăgălina a vorbit reputatul istoric caransebeşean Liviu Groza, care, în maniera-i binecunoscută, atrăgătoare şi interesantă, de a prezenta lucrurile, a ţinut să lămurească o dată pentru totdeauna cum se pronunţă numele Eroului de pe Jiu, din Primul Război Mondial. „Toată lumea spune Dragalina. El este Drăgălina. Veţi vedea după aceea, în expoziţia pe care am organizat-o tot aici, în şcoală, semnătura lui originală – Drăgălina. De ce s-a ajuns la Dragalina? Regina Maria, soţia Regelui Ferdinand, era englezoaică, iar englezii nu au litera «ă» în vocabular. Pronunţând «Dragalina», ea a spus: mie-mi place Dragalina, pentru că acest nume sună ca un clopoţel de argint. Şi aşa a rămas, şi în viaţa de toate zilele, şi în literatura de specialitate, Dragalina”.

Venerabilul colonel a mai adăugat că Generalul Drăgălina a fost un erou al neamului românesc, care şi-a dat viaţa pentru România Mare, s-a jertfit fiindcă ştia că trebuie să împlinească ceea ce i-au spus părinţii lui.

„Un fir roşu ne călăuzeşte în viaţa generalului şi a familiei Drăgălina, care a fost educată în dragostea faţă de pământul strămoşesc, faţă de ţară, faţă de limbă şi de neam. Aşa se face că atunci când s-a născut generalul, la Caransebeş, tatăl său, Alexandru Drăgălina, pe certificatul de naştere avea să scrie: «Să fii cinstit, fiul meu, căci cinstea este apanajul omului demn. Munceşte ca şi când ai avea de trăit un veac!». Când s-a născut băiatul generalului, acelaşi lucru l-a făcut şi eroul, în anul 1880, pentru fiul său Virgil: «Binecuvântarea mea să te-nsoţească pe toată viaţă. Creşti şi fă-te mare, în credinţa strămoşească. Respectă legile date de mai-marii tăi şi păstrează recunoştinţă părinţilor tăi!». Sunt nişte sarcini pe care viitorul general le dă fiului său abia născut: să fie un bun creştin, să fie patriot, să-şi iubească ţara. De aceea spuneam că un fir roşu călăuzeşte întreaga activitate a familiei Drăgălina”, a adăugat Liviu Groza.

Venerabilul istoric caransebeşean le-a vorbit celor prezenţi despre activitatea de militar a Eroului de pe Jiu, expozeul său începând cu anul 1882, când Ioan Drăgălina era un tânăr sublocotenent în care ideea de unitate naţională a românilor prinsese rădăcini adânci, ca şi aceea de latinitate a poporului nostru. „Atunci când a început războiul, Ioan Drăgălina ajunsese la gradul de general. I s-a încredinţat comanda Diviziei I şi şi-a ales punctul de comandă în localitatea Cireşu. El voia cu tot dinadinsul să ajungă la Caransebeş, în calitate de eliberator. Când Regele Ferdinand l-a destituit pe Generalul Culcer, în locul lui a fost numit la comanda Armatei I, cu cartierul general la Craiova, Generalul Ioan Drăgălina. El s-a dus pe Valea Jiului să-şi organizeze trupele, însă, când a ajuns aproape de linia frontului, o patrulă germană l-a încercuit. Cum un general nu avea voie să cadă prizonier, a hotărât să meargă în cea mai mare viteză spre Târgu Jiu şi apoi spre Craiova. O rafală de mitralieră l-a străpuns, însă. A ajuns la spital, însă rana de la braţ i s-a infectat şi, în octombrie 1916, a trecut în nefiinţă. La funeralii au luat parte Regele, miniştri, parlamentari, oameni de cultură, ataşaţi militari străini în România. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor – Bellu Militar”, a spus Liviu Groza.

Istoricul a mai adăugat că Nicolae Iorga a ţinut un discurs în 26 octombrie 1916, în care anticipa ridicarea, la Caransebeş, a unei statui închinate memoriei Generalului Ioan Drăgălina, lucru care s-a şi întâmplat în anul 1943.

Despre Trandafir Cocârlă a vorbit prof. Maria Vânătoru, directorul Şcolii gimnaziale care, azi, poartă numele celui comemorat în cadrul acestei manifestări. „El a iubit aceste locuri, Banatul de Munte, şi a lucrat pentru acest ținut şi alături de el. Dincolo de vremuri, de sistemele politice prin care trecem, rămâne omul. Trandafir Cocârlă a fost omul vremurilor şi a rămas peste vremuri. S-a născut aici, la Turnu Ruieni, în data de 4 aprilie 1929, şi a trecut în eternitate mult prea devreme, la doar 62 de ani, în 27 ianuarie 1991. Aici s-a născut, aici a crescut, aici a păzit oile în timpul vacanţelor, aici a tras primele brazde. A dus o viaţă grea. A crescut doar cu mama şi cu cei doi fraţi mai mari, deoarece tatăl său a murit pe când Firu, aşa cum îl numeau consătenii, avea doar 3 ani. A făcut şcoala la Turnu Ruieni. Fiind un elev foarte bun, învăţătorul satului l-a înscris la liceu în Caransebeş, la actualul Colegiu Naţional «Traian Doda». Pentru a-l putea susţine la liceu şi, mai târziu, la facultate, fraţii mai mari munceau la pădure. Cum a ajuns la liceu, caransebeşenii l-au numit elevul lor. Era premiantul cu coroniţă, în laibăr şi cu opinci. A terminat cei patru ani de liceu, în doi ani. În 1950, absolvind liceul, a devenit student la Universitatea din Timişoara. Nu a trecut neobservat. Prefesorii săi l-au îndrumat să se înscrie la Doctorat, şi aşa a făcut. Astfel, în anul 1971 şi-a susţinut Teza de Doctorat. Activitatea de inginer şi-a început-o la Uzina de la Oţelu Roşu. Era tot ceea ce şi-a dorit, fiindcă era aproape de satul natal, de mama şi de fraţii săi, pentru a-i putea ajuta, în semn de recunoştinţă pentru tot ceea ce făcuseră pentru el. Profesional, s-a afirmat repede. A trecut prin aproape toate sectoarele de activitate, dar a avut marele merit de a nu-şi altera caracterul şi omenia. A fost profesor universitar, a fost secretar pe probleme economice în judeţul Timiş, a fost prim-secretar al judeţului Caraş-Severin, a deţinut de două ori portofoliul de ministru al Energiei şi, nu în ultimul rând, a fost ambasadorul României la Viena”, a spus Maria Vânătoru.

Trandafir Cocârlă a contribuit la dezvoltarea Banatului Montan. Lui i se datorează realizarea unor proiecte energetice, industriale, de cultură şi învăţământ, a mai spus directorul şcolii. Datorită lui, Caransebeşul a devenit oraş industrial, iar dezvoltarea uzinei de la Oţelu Roşu i se datorează tot lui, ca şi marile proiecte turistice – Muntele Mic, Semenic, Băile Herculane, tot atunci Secu născându-se ca staţiune. Trandafir Cocârlă a sprijinit renovarea aproape a tuturor instituţiilor de învăţământ din judeţ şi a modernizat întreaga bază materială. Tot atunci, Penitenciarul Caransebeş s-a transformat în liceu, unitate de învăţământ care azi îi poartă numele. A înfiinţat, de asemenea, licee în Moldova Nouă, Reşiţa şi Caransebeş. Şi tot de numele lui Trandafir Cocârlă se leagă şi începuturile învăţământului superior din Reşiţa. „Dar poate cea mai importantă unitate de învăţământ ridicată de el este cea în care ne aflăm noi astăzi”, a mai spus, emoționată, prof. Maria Vânătoru.

Tot despre Trandafir Cocârlă a mai vorbit şi Liviu Groza, fostul său coleg de clasă. „«Uica» era de o puritate morală deosebită, era şeful clasei. Era atât de inteligent, încât profesorul de matematică Ilie Loziciu l-a îndrumat să facă cei patru ani de liceu în doar doi”, a adăugat venerabilul istoric, care a mai povestit câteva întâmplări amuzante din anii de şcoală. Liviu Groza a mai adăugat că, pe vremea cât era ambasador, Firu l-a ajutat să obţină paşaport şi l-a sprijinit financiar pentru a putea studia Arhivele de Război de la Viena. „Cu materialul adunat acolo, am scris 51 de cărţi”, a mai spus istoricul.

„Ori de câte ori venea pe-aici, în calitate de profesor universitar, de prim-secretar ori de ministru, trecea întotdeauna pe la şcoală. Era o clădire mică, cu doar patru săli de clasă. Într-o zi, l-am găsit acolo şi era nemulţumit de felul cum arăta şcoala. După un timp, m-a chemat la Reşiţa, am discutat, s-au făcut nişte schimburi de terenuri, şi aşa am reuşit să punem bazele unei şcoli noi. Ea s-a făcut cu munca voluntară a părinţilor elevilor, apoi au sosit doi ingineri care ne-au ajutat să finalizăm lucrările. Aşa s-a ridicat şcoala în care ne aflăm acum”, a spus Ioan Seracin, fost director, timp de 25 de ani, al acestei unităţi de învăţământ.

În încheierea manifestării, a luat cuvântul Petru Harambaşa, edilul comunei Turnu Ruieni, omul căruia i se datorează bustul lui Trandafir Cocârlă, situat în parcul din centrul localităţii. „Sunt primar din anul 2000, şi întotdeauna am avut un respect deosebit faţă de înaintaşi, faţă de cei care au făcut ceva pentru comuna noastră. În anul 2001 m-am întâlnit cu fratele mai mare al lui Trandafir Cocârlă, şi i-am spus că, în semn de recunoştinţă faţă de el, voi face un parc şi un bust, însă el a fost sceptic, fiindcă mulţi primari înaintea mea promiseseră acelaşi lucru, dar nimeni n-a făcut nimic. În 2002, cu sprijinul Consiliului local, am reuşit să inaugurăm parcul şi monumentul dedicate lui Trandafir Cocârlă. Un an mai târziu, având în vedere că părinţii Generalului Drăgălina sunt din Borlova, mi-am propus să fac acelaşi lucru şi acolo, şi într-un an am reuşit să realizez şi la Borlova un parc şi un bust dedicate Eroului din Primul Război Mondial, care s-a jertfit pentru România”, a spus Petru Harambaşa.

Edilul a adăugat că, dacă va câştiga un nou mandat la alegerile din 5 iunie, are de gând să ridice un monument al eroilor din comună, care va fi amplasat în faţa vechii şcoli, să realizeze la Zerveşti un bust al poetului în grai bănăţean Nichifor Mihuţa, iar în faţa bisericii din Dalci să facă un monument dedicat tuturor muzicanţilor originari din acest sat, printre care Luţă Ioviţă, Luca Novac, Nicolae Perescu sau Viorel şi Ion Bălan, fiindcă, a spus Petru Harambaşa, „muzica adevărată aici s-a născut”.

Programul artistic a fost susţinut de un grup de elevi coordonaţi de înv. Oana Buligă.

În partea a doua a manifestării, participanţii au vizitat expoziţia dedicată Generalului Ioan Drăgălina, alcătuită din cărţi, ziare din Primul Război Mondial, dar şi din documente şi fotografii primite de Liviu Groza de la fiul eroului, Virgil Drăgălina, unele scrisori originale fiind prezentate în premieră în România.

În încheiere, toţi cei prezenţi s-au deplasat în parcul din centrul comunei, unde au depus coroane la bustul lui Trandafir Cocârlă.

Sonia BERGER