Ezerişul se află în zona de nord a judeţului Caraş-Severin, la 18 km sud-vest de municipiul Reşiţa, pe Drumul Naţional DN58A Soceni – Lugoj. Este străbătut de râul Tău, care izvorăște de la poalele Semenicului şi se varsă în Pogăniş.

Istorie

În lucrarea Istoria românilor, istoricul A.D. Xenopol susţine că pe locul Ezerişului de astăzi ar fi existat cetatea romană Aizis, menţionată şi în Tabla Peutingeriană şi amplasată pe drumul de la Bersobis la Tapae. Alte lucrări dau Aizis-ul pe locul Fârliugului. Săpăturile arheologice nu au confirmat aceste ipoteze.

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1319. Între 1552-1690 nu sunt menţiuni documentare, dar comuna exista şi atunci, pentru că însemnările lui Marsigli din 1690-1700 amintesc Ezerişul (cu numele Hecseris) în Districtul Bocşa. În conscripţia din 1717, localitatea Ezeriş este menţionată cu 52 de case, fiind socotită una din comunele mari ale Districtului Vârşeţ. Mărimea satului se confirmă şi din datele de la 1757, când avea 191 de case, şi din 1778, când avea 242 de case. Avântul pe care l-a luat dezvoltarea aşezării sub austrieci a fost temporar întrerupt de atacul turcesc din 1788, atunci localitatea fiind arsă din temelii, iar locuitorii obligaţi să se refugieze în pădurile înconjurătoare. Tot atunci a fost arsă şi vechea biserică de lemn, reconstruită din cărămidă în 1801.

Între anii 1946-1958 au activat în grupurile de partizani mai mulţi localnici din Ezeriş. Cei mai cunoscuţi au fost Petru Ştefoni şi Maria, şi Ion Cata (Păianu), care au aparţinut grupului „Doctor Vuc – Beg” din Zorlenţul Mare. Aceştia au fost condamnaţi la mulţi ani de detenţie grea, între 10 şi 25 de ani.

În 1950 a fost înfiinţată comuna Ezeriş, căreia i-a fost arondat, pe lângă Ezeriş, şi satul Soceni.

Populaţie

La recensământul din 2002, localitatea Ezeriş avea 705 locuitori, dintre care 626 români, 48 romi, 18 maghiari, doi sârbi, un german, un croat şi nouă de alte naţionalităţi.

Geanina LUCA