Masivul Ţarcu este alcătuit din şisturi cristaline, granit şi unele roci sedimentare. Din centrul muntos se desprind mai multe culmi, cum ar fi Căleanu (2.192 m), Mătania (2.160 m) şi Baicu (2.123 m), iar spre Nord-Vest, Culmea Jigoriei (1.463 m), ce face legătura cu Muntele Mic. Printr-o ramificaţie cu Culmea Pleşa (1.413 m), pe Râul Lung şi Hideg s-au format depresiunile Poiana Plopului şi Poiana Rusca.
Pentru Munţii Ţarcului este caracteristică prezenţa circurilor glaciare. De aici pornesc Valea Pietrei şi Valea Peceneaga, iar în partea superioară a masivului avem câteva căldări glaciare foarte interesante, ca Groapa Căleanului, Căldarea Şuculeţului, Căldarea Izvorului şi Căldarea Mutătoare. Toate acestea formează nişte zone închise, cu un specific de floră, faună şi chiar mici diferenţe climaterice.
Munţii Godeanu sunt alcătuiţi din şisturi cristaline puternic metamorfozate, peste care se găsesc rocile sedimentare, ce dau naştere unor platforme de eroziune. În aceasta zonă, găsim Vârful Godeanu (2.229 m), Vârful Gugu (2.291 m) şi Vârful Branului (2.026 m). Şi aici, ca şi în Masivul Ţarcu, avem formaţiuni glaciare care dau un foarte frumos aspect alpin întregii zone. Această grupă alpină este puţin cunoscută şi sălbatică. Pădurile, abrupturile glaciare, căldările greu de abordat au creat o reţinere pentru turiştii ce merg în această parte a Carpaţilor Meridionali. Totuşi, frumuseţile alpine, plantele, animalele, pescuitul şi legendele ar trebui să atragă excursioniştii. Micile penetrări în zonă sunt prea puţine ca să se poată pune în valoare turistică, aşa cum merită, această parte a munţilor noştri. Staţiunile meteorologice Cuntu şi Vârful Ţarcu nu pot caza prea mulţi turişti.
Ca urmare a lucrărilor la Complexul hidroenergetic Bistra – Poiana Mărului – Ruieni – Poiana Rusca, a apărut Căderea Râul Alb, care valorifică potenţialul hidroenergetic al Râului Rece, Râului Alb şi Râului Lung. Barajul Rusca, care zăgăzuiește apele Râului Rece, afluent de bază al Timişului, cu izvoarele sub Vârful Ţarcu (2.190 m), este un baraj din beton cu înălţimea de 75 m. Turbinele hidrocentralei, de 2×20 MW, se află la 5 km distanță în satul Feneș. Mica aşezare de la Poiana Rusca este doar un început şi ar fi un bun loc de extindere a turismului rural spre o dezvoltare a turismului pastoral, care, bine marcat în zonă, dar şi bine îndrumat, ar putea să ducă la activităţi turistice atractive, unice şi cu frumoase perspective. Am putea da ca exemple unele stâne, care, bine amenajate, pot caza turişti care să se încadreze în viaţa pastorală cu influenţe curative, atât în alimentaţie, cât şi în atmosferă, cu un aer foarte ozonat. Un obicei foarte vechi şi interesant, întâlnit în toate zonele cu păstorit intens, îl reprezintă „Măsuratul oilor”, care se face în fiecare an, înainte de urcarea oilor la munte.
În ultima perioadă a apărut o nouă destinaţie pentru turismul rural, Poiana Rusca – Teregova, unde s-au construit şi se construiesc numeroase cabane, vile de vacanţă şi pensiuni (aici se află renumita Pensiune „Wittmann”).
O altă ramură ar fi valorificarea fructelor de pădure, ca murele, zmeura, măceşul, afinele negre şi afinele roşii, toate aceste plante având un efect curativ binecunoscut. La aceste fructe putem adăuga gama largă de plante medicinale, atât de căutate astăzi pentru tratamente naturiste.
Nu putem uita sectorul vânatului. În zonă am avut şi avem iepurele, mistreţul, căprioara, ursul, capra neagră, cocoşul de munte, carnivore ca râsul, lupul şi vulpea, precum şi mici rozătoare, precum veveriţa şi jderul, căutate pentru blana lor.
Un alt sector ce se poate pune în valoare este acela al pescuitului, în apele de munte găsindu-se păstrăvul, lipanul, chiar şi cleanul şi mreana. În apele mici găsim racul, ce formează, în multe zone, la mese, o delicatesă. Pescuitul poate fi extins, nu numai în apele de munte şi păstrăvării, ci şi în salba de lacuri glaciare de pe Ţarcu şi Gugu, care pot să intre în circuitul de valorificare al frumuseţilor montane.
Există multe legende în această zonă. Astfel, pe versantul nordic al Ţarcului, unde au mai rămas resturile unei activităţi glaciare ce imită o turmă de oi, în centru se află o stâncă mai înaltă, despre care se spune că ar fi Baba Dochia, iar izvorul de la baza stâncii este considerat de ciobani ca fiind tămăduitor şi spălător de păcate.
Altă legendă este aceea a Amfiteatrului natural de pe Gugu, despre care se spune că este Muntele Cogaion, Muntele sacru al dacilor.
Muntele Gugu, sau al Uriaşilor, seamănă cu o imensă vatră de foc, unde dacii îşi aveau un grandios altar de sacrificii şi comunicare cu marele zeu Zalmoxis (Zalmoxis – conform lui Herodot, sau Zamolxis – după Strabon). Potrivit legendei lui Gyges, prezentată de Platon, acesta avea un păstor regal, care a intrat într-o peşteră de aici şi, găsind un mort, i-a luat inelul din deget. Dar apoi, punându-şi-l, a observat că dacă îl răsucea pe degetul său, devenea el însuşi invizibil şi putea face astfel cele mai mari ticăloşii, fără ca ceilalţi să observe.
Interesant este că Victor Kernbach afirmă, în „Enigmele miturilor astrale”, că Muntele Gugu (Muntele ascuns al lui Zamolxis) este centrul unuia dintre „punctele energetice esenţiale” ale Planetei.
Aceste zone mai puţin cunoscute ar putea să devină, printr-o îngrijită punere în valoare, surse de turism unice în felul lor, atât pentru Banatul Montan, cât şi pentru zona Caransebeş.
Centrul de Informare Turistică Caransebeş
