Dacă, cu aproximativ 40 de ani în urmă, cu ocazia sărbătorilor, în Ilova erau tot felul de încăierări, unele dintre ele lăsând în urmă răniţi sau chiar morţi, astăzi în Ilova este linişte. Mie, personal, îmi era ruşine când auzeam de asemenea întâmplări. Pentru a se auzi şi de bine despre acest sat, am înregistrat la Radio Bucureşti cântecul ,,Mândra mea din Ilova”, mândra fiind, de fapt, satul în care m-am născut şi am crescut. Niciodată nu mi-a fost ruşine să recunosc că sunt ilovan. M-am mândrit întotdeauna cu satul şi cu oamenii de aici, oameni harnici, muncitori, cu dragoste de pământ şi animale, primitori şi bune gazde pentru străini, dar şi iuţi la fire atunci când sunt jigniţi.

Astăzi, la Ilova este cea mai mare adunare din judeţ a ,,Oastei Domnului”, datorită parohului Pavel Găină. Un consilier ales în 1990, şi care are şi acum această calitate, pe nume Damian Isac, născut în 19 aprilie 1955, rămas orfan de mamă de la vârsta de trei anişori, s-a gândit ca pe ,,Piatra (Cleanţul) Ilovei”, acolo unde haiducul Pătru Mantu se ascundea cu ai săi ortaci, iar Damian păzea vacile şi oile în opinci şi în condiţii tot mai grele pentru el, consultându-se cu parohul satului, a montat o cruce înaltă de opt metri şi lată de 5,60 m. Interesant este faptul că ziua când a fost ridicată crucea a corespuns cu data morţii mamei sale, în urmă cu 53 de ani…

Este, zic eu, bine ca fiecare reprezentant al satului să lase câte ceva în urma lui. Pe vremuri, delegat sătesc şi deputat era Ştefan Cârdu, zis ,,Porumbelul Păcii”, care a construit Căminul Cultural şi Şcoala Generală cu 8 clase într-un timp record; astăzi, Damian Isac, zis Reuca, a contribuit la realizarea mai multor obiective la Ilova, inclusiv la ridicarea acestei cruci.

Felicitări, şi la cât mai multe realizări în satul nostru drag, Ilova, alături de edilii comunei Slatina Timiş.

Ştefan ISAC