La 8 martie 2013 se împlinesc 30 de ani de la trecerea în nefiinţă a profesorului şi etnomuzicologului Florin Georgescu. S-a născut cu aproape 90 de ani în urmă (8.07.1923), în Braşov, oraşul de la poalele Tâmpei, acolo unde Ciprian Porumbescu a creat nemuritoarea operetă „Crai nou”, care a stârnit plăceri estetice caransebeşenilor trăitori în anii 1914, 1944 şi 1951.

Studiile muzicale şi le-a desăvârşit la Craiova şi la Bucureşti. A dirijat mai multe formaţii muzicale vocale ale Armatei. În calitate de instructor metodist cu probleme de muzică la Casa Raională de Cultură din Caransebeş, Florin Georgescu a acordat asistenţă de specialitate formaţiilor vocale şi instrumentale din zonă. Corala „Mărgana” a profitat din plin de îndrumările sale.

În domeniul etnomuzicologiei (culegerii şi studierii folclorului muzical românesc), a întreprins anchete folclorice în mai multe zone, între care şi la Cornereva şi la Gârnic. A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor de la Bucureşti, în cadrul căruia, împreună cu un organolog (cercetător al instrumentelor muzicale populare) a realizat lucrarea „Tipologia cântecului propriu-zis în folclorul muzical românesc”, şi a publicat o seamă de articole şi studii în reviste de specialitate româneşti şi străine.

A fost cadru didactic universitar (lector) la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. În această calitate a susţinut conferinţe, concerte-lecţii în cadrul Asociaţiei Naţionale a Universităţilor Populare, comunicări ştiinţifice, emisiuni Radio-TV.

Ca îngrijitor de ediţii muzicale, a contribuit la tipărirea volumelor „Cercetări de muzicologie” (1971), „Studii muzicologice” (1973) ş.a.

A fost distins cu Ordinul Steaua R.P.R. clasa a V-a (1964).

O boală neiertătoare i-a curmat firul vieţii la vârsta de 60 de ani.

L-am cunoscut în ipostaza de îndrumător al Corului din Marga, de profesor de vioară, fiindu-i elev în cadrul Cercului înfiinţat pe lângă Casa de Cultură. Mă socotesc un discipol al maestrului Georgescu în preocupările de culegere şi cercetare a folclorului muzical bănăţean, fiindu-i student.

Domniei-sale îi datorez înscrierea la Conservatorul bucureştean, tot dânsul sprijinindu-mă şi în susţinerea metodei ştiinţifice de cercetare muzicologică, întocmirea dosarului pentru intrarea în rândurile membrilor Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1979), în cunoaşterea unor personalităţi româneşti cum ar fi Tiberiu Alexandru, Ovidiu Bârlea, D.D. Botez, Emilia Comişel, Felicia Donceanu, Sabin V. Drăgoi, Mariana Rodan Bârle, Cristina Rădulescu Paşca ş.a., precum şi în cunoaşterea vieţii de concert din Capitală, în perioada examenelor.

Neavând urmaşi, Lucilia şi Florin Georgescu, tineri fiind când i-am cunoscut, ne-au „adoptat”, fiindu-ne părinţi spirituali. Mai mult, au primit cu multă bucurie propunerea de a ne boteza unul dintre copii, care poartă numele Florin.

În fine, între familiile Georgescu şi Jompan, în perioada 1959-1997 a existat un schimb de scrisori continuu. Cartea „Dumitru Jompan – Corespondenţe”, vol. II (D-J), cuprinde un număr de 84 de epistole din partea Luciliei şi a lui Florin Georgescu.

Acum, când nu mai sunt, le simţim lipsa. Pe cărarea care ducea spre izvoarele fermecate ale folclorului, spre Institutul de Etnologie şi Dialectologie, unde mergeam adeseori să ne stâmpărăm setea de frumos, a crescut iarba neagră…

Dumnezeu să-i odihnească în grădina Lui, care, poate, se învecinează cu cele ale lui Orpheu şi Euterpe… (d. j)