Finanțarea deficitară a învățământului, multiplele reforme începute și abandonate pe traseu au făcut ca, în doar opt ani, costurile ascunse ale educației să se dubleze: în medie, de la 1.490 de lei pentru fiecare copil, la 3.093 de lei, potrivit ultimei cercetări realizate de Salvați Copiii România. Decontul îl plătesc părinții, iar copiii ale căror familii nu au resursele financiare necesare sunt mult mai vulnerabili și discriminați din start.

În 2010, studiul realizat de Organizația Salvați Copiii arăta, în premieră, că educația este, în România, gratuită doar în teorie. În practică, părinții erau nevoiți să achite costuri care nu apăreau în nicio lege și reformă a educației și pentru care, în proporție covârșitoare, nu primeau nicio chitanță. În medie, suma pe care elevul o aducea de acasă, pentru a beneficia de educație, era, atunci, de 1.490 de lei.

La opt ani distanță, suma pe care părinții trebuie să o aloce suplimentar este dublă: 3.093 de lei costă anual, în medie, educaţia „gratuită” a copilului, arată datele de teren procesate de Salvați Copiii, într-un nou raport sociologic, iar valorile sunt mai mari în mediul urban faţă de rural (3.351 de lei, faţă de 2.757 de lei).

În ciclul primar, părinţii plătesc, în medie, 2.545 de lei anual, în gimnazial 3.083, iar dacă elevul este la liceu, părintele trebuie să scoată din buzunar 3.647 de lei, se arată într-un comunicat al Organizaţiei Salvați Copiii România..

Ce trebuie să plătească, în plus, un elev, pentru a primi educație

Cei mai mulți bani pe care părinții îi scot din buzunar pentru ca elevul să primească educație de calitate se duc pe materiale didactice – rechizite, dotarea sălilor de clasă, manuale.

Lipsa resurselor umane, calitatea precară a materialelor didactice și starea critică în care se află școlile – de la tavane și bănci, până la pază și dotarea laboratoarelor – i-au determinat pe părinți să dubleze și efortul pedagogic, prin meditații contra-cost.

Față de 2010, procentul celor care apelează la meditaţii plătite la materiile studiate în şcoală (nu au fost incluse aici cursuri extracurriculare) a crescut de la 24% la 40%, iar costul acestora a crescut și el, pe măsura inflației: de la aproximativ 1.350 de lei media anuală în 2010, la peste 1.850 de lei în 2018. Procentul variază de la aproximativ 19% dintre elevii din ciclul primar, la 56% dintre liceeni.

Fondul clasei rămâne unul dintre costurile neoficiale ale educației: deși procentul părinților care îl achită a scăzut, el rămâne o constantă a școlii românești: 56% dintre părinţi, comparativ cu 72% în 2010, contribuie la acest fond. Aproximativ doi din zece părinţi afirmă că fondul clasei este o contribuţie obligatorie, dar cei mai mulți nu sunt consultați în privința destinației acestor bani. Aproximativ 46% dintre părinți indică, totuși, cheltuieli cu materiale didactice sau amenajarea sălilor de clasă.

Fondului clasei i se adaugă, pentru 28% dintre părinți, și un alt „fond”, al școlii, care crește semnificativ costul ascuns al educației.

Ponderea părinţilor care afirmă că li s-au cerut sume de bani pentru înscrierea copilului la şcoală, acordarea de note, promovarea examenelor sau protocol la examene a scăzut semnificativ comparativ cu 2010, de la valori de aproximativ 5% din total, la valori sub 1%.

Au apărut și categorii noi de costuri, cum sunt cele asociate programelor de after school, a căror incidenţă era semnificativ mai scăzută acum opt ani. Deşi incidenţa este relativ scăzută şi acum, în jurul valorii de 10%, acolo unde apar reprezintă a doua categorie de cost în ordinea importanţei.

Mai mult decât atât, aproximativ 90% dintre părinţii ai căror copii sunt parte a astfel de programe suportă integral costurile, indiferent că sunt desfăşurate în instituţii publice sau private.

De altfel, costul ridicat al acestor programe reprezintă una dintre problemele majore ale sistemului educațional românesc, cauzând discriminări succesive și vulnerabilizarea suplimentară a copiilor care provin din medii socio-economice vulnerabile.

Una dintre măsurile cele mai eficiente de menținere a copiilor vulnerabili în școală este programul „Școala după școală”, prin care li se asigură asistență pedagogică, psihologică, dar mai ales un mediu social stabil și în siguranță. Aproximativ 25.000 de copii au beneficiat de programul „Școala după școală”, desfășurat de Salvați Copiii România, până în prezent.

Accesul limitat la programe de suport educațional agravează fenomenul copiilor rămași în afara școlii, în contextul în care România rămâne printre țările fruntașe la acest capitol, cu un procent de 12,1, îngrijorător la nivel european, potrivit raportului End of Childhood Index, al Organizației internaționale Save the Children.

Referindu-ne doar la abandonul școlar, în anul școlar 2013-2014, 25.891 de copii au abandonat învățământul primar și gimnazial, în anul școlar următor (2014-2015) numărul a crescut la 34.293, pentru ca în 2015-2016 numărul copiilor în această situație să ajungă la 30.504. În ceea ce privește învățământul liceal și profesional, 23.290 de elevi au abandonat studiile în anul școlar 2013-2014, lor adăugându-li-se 27.225 de elevi în anul școlar următor, 2014-2015, și 26.722 în anul școlar 2015-2016.

Organizația Salvați Copiii România reia astfel apelul către autorități, să asume ca prioritate a agendei guvernamentale educația și dreptul fiecărui copil de a rămâne în școală, prin garantarea programului „Școala după Școală” în fiecare unitate de învățământ, astfel încât abandonul școlar să poată fi corectat, înainte de a deveni cronic și cu efecte dezastruoase pentru întreaga societate.

Mădălina DOMAN