Învățătorul Nicolae Tîrziu a fost un om credincios și de o înaltă ținută morală.
Vede lumina zilei în anul 1917, la data de 8 decembrie, fiind unul dintre cei șapte copii ai lui Isaia și Ana Tîrziu.
Urmează studiile Școlii Normale de Învățători din Caransebeș, apoi se înrolează în Armată, unde își satisface cu mândrie cei 7 ani, luptând în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Întors de pe front, se angajează ca învățător, lucrând până în anul 1949. Datorită convingerilor sale anticomuniste, este condamnat la 14 ani de închisoare. Până în anul 1957, cunoaște teroarea închisorilor Aiud şi Gherla, precum și munca silnică la stadionul din Constanța.
După îngrozitoarele închisori urmează să fie deportat cu domiciliu obligatoriu, împreună cu familia, în Bărăgan, mai exact în Viișoara, județul Ialomița, timp de 4 ani. După eliberarea din domiciliul obligatoriu, în anul 1962, se stabilește în Oțelu Roșu.
Având puternice sentimente de credință față de Dumnezeu, înființează în anul 1964 Corul ,,Sfântul Gheorghe” din parohia Ohaba Bistra, pe care l-a dirijat cu multă pasiune și devotament timp de 40 de ani. Pentru activitatea sa neîncetată în cadrul corului, dar și pentru înalta sa ținută morală, în anul 2004, odată cu aniversarea a 40 de ani de activitate a formaţiunii artistice, primește titlul de ,,Cetățean de onoare” al orașului Oțelu Roșu.
Trece la Domnul, în anul 2005, la vârsta de 88 de ani.
Romulus FRÎNCU