Biografii cunoscutului folclorist transilvănean Ion Pop-Reteganul (10.06.1853-03.04.1905) au trecut cu uşurinţă peste perioada uceniciei în învăţământ în şcolile grănicereşti din Orlat, Baru Mare şi Lisa, în perioada 1 martie 1873-1879, afirmând chiar că ,,râvna de a cunoaşte creaţia populară din cât mai multe regiuni l-a făcut să nu se oprească decât doar doi-trei ani într-un sat”, ceea ce nu se confirmă!

Confruntat cu greutăți, adresează nenumărate sesizări Comitetului Administrativ al Fondului Şcolar Grăniceresc, care îşi avea sediul la Sibiu. În acestea, solicită sprijinul comitetului pentru a-i asigura rechizitele necesare desfășurării activității didactice, precum și sprijin bănesc.

Însă, din studierea documentelor vremii, reiese că motivaţia destituirilor repetate ce au urmat a rezidat din orgoliul preşedintelui comitetului, baronul David Urs de Marginea – militarul de carieră –, care nu a putut admite ca cineva să i se ridice împotrivă, să-i nesocotească dispoziţiile date şi să-l înfrunte direct. (Alexandru BUCUR, ,,O perioadă mai puţin cunoscută din viaţa lui Ion Pop-Reteganul: activitatea din şcolile grănicereşti (1873-1879)”, Revista TRANSILVANIA, nr. 6/2008, p. 59-65).

Ca învăţător la Băuţar, în Dieceza Lugojului, „chiar în pasul Porţii de fier”, Ioan Pop-Reteganul a continuat să fie confruntat cu mari lipsuri materiale. Aici găseşte şcoala „părăsită, desgrădită, ruptă”, nu găseşte, în schimb, niciun singur abecedar. Nu află înţelegere decât la eternii „Dascăli şi Preoţi de cei mici, la plugari şi la funcţionari de eşti mărunţi”, căci despre partea celor „cu plăţi mari, posesori de pe câmpie şi din munţii cu aurul, feri Doamne!”. Rechizitoriul împotriva acestora are accentul trist al unei mari omenii: „Aşa apoi numai din gură, dela mesele… cu mâncări alese şi băuturi scumpe, slab vom lumina neamul, dacă abecedare nu-i dăm”. (Ion CHINEZU, „ION POP-RETEGANUL”, Revista TRANSILVANIA, anul 72, nr. 10-1941, Sibiu, p. 688-694).

În acest context, el s-a văzut obligat ca la data de 10 martie 1880 să se adreseze din nou comitetului, de data aceasta solicitând să i se plătească suma de 17 florini şi 93 cruceri, în schimbul celor 57 de pomi altoiţi şi 653 nealtoiţi, pe care i-a lăsat la plecare ,,în pomologia scolastică din Lisa”. Se pare că scrisoarea sa a rămas fără răspuns, ea fiind pusă ,,ad acta”! (Alexandru BUCUR, ,,O perioadă mai puţin cunoscută din viaţa lui Ion Pop-Reteganul: activitatea din şcolile grănicereşti (1873-1879)”, Revista TRANSILVANIA, nr. 6/2008, p. 59-65).

Romulus FRÎNCU