Joi, 6 februarie, în Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeş a avut loc lansarea volumului „Viersuriri din ţara feneş”, semnat de Iosif Caraiman. Sala s-a dovedit neîncăpătoare pentru iubitorii de carte şi scriitorii autohtoni, printre care s-au numarat Mihail Rădulescu şi Ion Gheorgheosu, dar şi veniţi din Timişoara, Lugoj sau Reşiţa. Nu a lipsit nici prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Banat.
După salutul şi cuvântul de bun-venit rostite de directorul Casei de Cultură „George Suru”, Ioan Cojocariu, în calitate de moderator de această dată, a vorbit prof. Nicolae Borcean, city-managerul municipiului. „Sunt onorat să particip la o asemenea sărbătoare a culturii bănăţene, a Banatului Montan, la o lansare de carte a unui bun prieten din zona noastră, scriitorul Iosif Caraiman, care a scris această carte din profunde sentimente, găsind calea să-şi adune puterile şi să nădăjduiască că, într-o bună zi, dreptatea şi adevărul vor triumfa”.
Din partea Episcopiei Caransebeşului a participat pr. dr. Daniel Alic, consilier cultural, care a spus că în urmă cu câteva zile a ajuns la Episcopie volumul „Viersuriri din ţara feneş”, P.S. părinte Episcop Lucian mulţumind pentru acest dar printr-o scrisoare pe care i-a înmânat-o lui Iosif Caraiman. Pr. Daniel Alic a mulţumit autorului pentru frumoasa carte pe care a produs-o în lumea culturală a Caransebeşului, deoarece poeziile cu tentă religioasă cuprinse în carte întregesc oarecum şi definesc personalitatea duhovnicească a scriitorului.
„Botezul” cărţii lui Iosif Caraiman l-a oficiat prof. univ. dr. Cornel Ungureanu. „«Viersuriri din ţara feneş» ne pune să răspundem la câteva întrebări, printre care, ce ar trebui să fie literatura română de astăzi şi ce putem face noi cu această literatură, întrebări care de multe ori ne dor, fiindcă nu ne mai aşezăm aşa cum se cuvine în istoria noastră, în timpul nostru, în buna înţelegere a celor care ar putea să fie mâine. Ce se întâmplă cu acest volum de poezie, ar trebui să ne atragă atenţia asupra anilor 1949-1950, atunci când câţiva scriitori au devenit celebri, au devenit atât de aşezaţi în faţă încât au trebuit suportaţi multă vreme, până când ei înşişi şi-au revenit şi au început să înţeleagă ce trebuie să fie în literatura română, şi mă refer la Petre Dumitriu şi Dan Deşliu… Iosif Caraiman zice în poeziile sale şi zice frumos. Într-un interviu, autorul spunea: «scriu pentru că în poezie sunt fericit ca în rugăciune». E o formă de a fi în lume şi de-a fi în poezie, de-a trăi literatura. Această sintagmă ar trebui ţinută minte…”, a spus Cornel Ungureanu. În acest volum In Memoriam, autorul le mulţumeşte cu pioşenie lui George Suru, Nichifor Mihuţa, Sorin Titel, Ioan Ardeleanu, Cosmin Lungu, Constantin Andronache, Paulina Corcoveanu, Doru Timofte, Ioan George Şeitan, Ioan Toma, Nicolae Cristescu, Nicolae Popa sau Arthur Porumboiu, pentru vieţile pe care ni le-au lăsat în scris, a mai adăugat preşedintele Filialei timişorene a Uniunii Scriitorilor.
În continuare, dr. Liubiţa Raichici, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Caraş-Severin, a spus că şi ea a scris odată despre satul său natal Belobreşca, cândva mare producător de vin, salutând, cu aceast ocazie, satul lui Iosif Caraiman, care este un mare producător de răchie. „Să nu se creadă că întâmplător apar aceşti poeţi. Condiţia poetului este una greu de definit…”, a mai spus Liubiţa Raichici.
Ştefan ISAC
