Odată cu instaurarea autorităţilor Române în Ardeal şi Banat, s-a organizat şi conducerea sportivă. În perioada de tranziţie de după război (1919-1921), conducerea a fost asigurată de Federaţia Sportivă Română din Ardeal şi Banat, înfiinţată la 13 octombrie 1919, cu sediul la Cluj, şi Federaţia Cluburilor de Fotbal din Banat, înfiinţată la 8 septembrie 1920, cu sediul la Arad.
La 10 iunie 1920 s-a constituit Comitetul Regional al F.S.S.R. din Banat şi Crişana, cu sediul la Arad. Toate aceste „federaţii“ sunt înglobate în Federaţia Societăţilor Sportive din România, iar la 21 iunie 1921 a fost unificată şi conducerea fotbalului.
Până la 16 februarie 1930, conducerea sportului cu balonul rotund a fost asumată de Comisia Centrală de Fotbal, iar de la această dată, de Federaţia Română de Fotbal, afiliată la F.I.F.A. la data de 14 martie 1931.
La 16 februarie 1930, ca urmare a aplicării Legii Educaţiei Fizice (votată în Adunarea Deputaţilor la 25 iulie 1929), se pun bazele Federaţiei Române de Fotbal Asociaţie (F.R.F.A.) şi, în cadrul ei, a Comisiei Centrale de Fotbal Profesionist.
Primul preşedinte al F.R.F.A. este Aurel Leicuţia, secretar – Octav Luchide, iar printre membrii fondatori s-au numărat Costel Rădulescu, Iancu Ceaureanu, Alexandru Căpăţână, Nicolae Lucescu şi Dan Minciulescu. Se desfiinţează Comitetele regionale şi apar cinci Ligi, împărţite în districte. Înfiinţarea Federaţiei a însemnat un mare pas înainte din punct de vedere organizatoric şi metodic pentru fotbalul nostru.
Din punct de vedere fotbalistic, teritoriul României era împărţit în Ligi, Banatul făcând parte din „Liga de Vest “. Campionatele erau organizate pe „Districte de fotbal”.
În Banat era Districtul de fotbal Timişoara, la care participau echipele din oraşele Timişoara, Reşiţa, Lugoj, Caransebeş, Jimbolia etc., şi Districtul de fotbal Arad, în care jucau formaţiile din Arad, Ineu, Petroşani, Lupeni etc. În fiecare district existau campionate de categoria întâi (I) şi a doua (II), juniori, pitici, old-boys, iar mai târziu s-au înfiinţat şi categoria a treia (III) şi tineret. Campionatul s-a disputat pe două faze: una pe regiuni (din 1930, pe Ligi regionale), ale căror campioni luau parte la a doua fază, cu meciuri eliminatorii, care desemnau formaţia campioană naţională.
După terminarea Primului Război Mondial, primele jocuri s-au disputat în anul 1919. În anul 1920, activitatea fotbalistică a luat o amploare şi mai mare, mai ales în Timişoara şi Arad, având loc jocuri între reprezentative de oraşe şi cluburi. Cu ocazia împlinirii a zece ani de existenţă a Clubului Sportiv „Chinezul”, a avut loc un mare turneu de fotbal între echipele din Arad şi Timişoara, la care au participat A.M.E.F.A. şi C.G. din Arad, C.A.T. şi „Chinezul” din Timişoara, competiţia fiind câştigată de „Chinezul”.
În anul 1922, primăvara, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de existenţă a Clubului Atletic Timişoara, a fost organizat un turneu de fotbal la care au participat echipele C.A. Cluj, C.A. Arad şi C.G. Târgu Mureş, câştigat de C.A. Timişoara. Tot în acest an a început şi activitatea internaţională a cluburilor din Timişoara. „Chinezul” face un lung turneu de 10 jocuri în Iugoslavia, iar „Unirea” de cinci jocuri, Timişoara, la rândul ei, fiind vizitată de echipe ca Donaustadt Viena şi Bacska Subotica.
Revista timişoreană „Stadion“ redă într-un articol rivalitatea din campionatul anului 1921-1922, dintre Clubul Atletic Timişoara şi Clubul „Chinezul”, la care au asistat 8.000 de spectatori, pe stadionul din spatele gării (CFR de azi), precum şi formaţiile: „C.A.T.”: Schuster – Szilagyi, Kozovits – Winger, Reuter, Zimmermann – Lukinich, Holz, Osterling, Krausz, Halle; „Chinezul”: Ritter – Kondor, Bauer – Hutter, Toth – Bedo, Rainak – Steiner, Zelenka, Schiller, Chambre, Frech II.
Deşi am avut acces la toate cele 16 legitimaţii ale componenţilor echipei de fotbal „ÎNAINTE” Caransebeş a anilor 1931-1932, întocmite la Federaţia Română de Fotbal, nou-înfiinţată în urmă cu un an (1930), unde este şi semnătura primului secretar al F.R.F., Octav Luchide, redau în fotografie doar una dintre acestea.
După anul 1934, până la începerea celui de Al Doilea Război Mondial şi terminarea lui în 1944, nu avem documente care să ateste activitatea fotbalistică din oraş. Schimbându-şi proprietarul, ziarul „Viitorul Graniţei “ devine „Tribuna Graniţei“, care nu mai relatează despre activitatea fotbalistică a oraşului, amintind doar evenimentele mondene ale acestuia. (Va urma)
Prof. Octavian VOICĂU
