Din timp, în Bucureşti, un apel al Primăriei către populaţie îndemna ca ceremonia reînhumării „Eroului Necunoscut” să fie privită drept „cea mai înălţătoare serbare naţională a ţării, la care cu inima plină şi însufleţită de cele mai curate sentimente trebuie să ia parte toţi cetăţenii Capitalei”.
Aşadar, pe străzile Bucureştiului, în acele momente era o mare animaţie, pretutindeni pe unde trecea cortegiul cu „Eroul Necunoscut”, străzile, casele fiind pavoazate cu drapele, scoarţe româneşti şi flori, dând astfel o mare strălucire sărbătorii.
Acestui peisaj maiestuos i se adaugă dangătul tuturor clopotelor bisericilor Capitalei, acordând şi ele, astfel, onorul cuvenit „Eroului Necunoscut”.
Ajuns la biserica Mihai Vodă şi coborât de pe afet cu aceleaşi onoruri militare, sicriul a fost depus pe un catafalc în pridvorul bisericii, unde a rămas pentru pelerinaj până pe data de 17 mai, în tot acest timp având o permanentă gardă de onoare. Pe 17 mai, ziua „Înălţării Domnului”, în aceeaşi atmosferă de solemnitate, un cortegiu impunător a însoţit „Ostaşul Necunoscut” de la biserica Mihai Vodă până în Parcul Carol, pavoazat în întregime de sărbătoare, prin grija pictorului Verona.
În prezenţa Regelui Ferdinand, a şefului Guvernului Român, I.C. Brătianu, a altor oficialităţi româneşti şi străine ce ocupau locurile impuse de protocolul unui astfel de ceremonial, precum şi în prezenţa unui numeros public, sicriul a fost ridicat de pe afet de aceiaşi ofiţeri care l-au coborât din tren în ziua de 15 mai, şi aşezat lângă mormântul de pe terasa muzeului.
În acest timp, delegaţii cu drapelele regimentelor din toată ţara, aplecând stindardele, i-au dat onorul, iar Regele Ferdinand, ţinând în mâna dreaptă buzduganul, însemnul puterii, a salutat rămăşiţele pământeşti ale „Eroului Necunoscut”.
A urmat apoi serviciul religios oficiat de însuşi Mitropolitul Primat Miron Cristea, având alături înalţi clerici şi corul Seminarului Teologic Nifon.
După oficierea slujbei, Regele Ferdinand a depus o coroană de lauri pe sicriul cu „Eroul Necunoscut”, ţinând o impresionantă cuvântare, în care spunea: „Tu, Ostaş necunoscut, eşti al neamului întreg şi tu reprezinţi aci pe cei mari şi pe cei mici căzuţi în crâncenele lupte pentru înfăptuirea unităţii naţionale. Generaţiile viitoare vor binecuvânta în tine mărirea şi înălţarea neamului nostru prin tine”.
După cuvântare, suveranul a depus pe sicriul „Eroului Necunoscut” decoraţia „Virtutea Militară” a României, urmată de „Crucea de Război” franceză şi „Virtutea Militară” poloneză.
În continuare, după cuvântarea la fel de înălţătoare a primului-ministru I.C. Brătianu, clerul a oficiat „Veşnica pomenire”.
La finalul slujbei, la ora 12, un ostaş din Regimentul de escortă regală – cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” – a dat semnalul „Drepţi”, cu goarna, iar trupele au prezentat arma „Pentru onor” şi întreaga asistenţă a păstrat două minute de reculegere, până ce gornistul a sunat „Repaus”.
De altfel, aceste două minute de linişte şi pietate au fost păstrate pe cuprinsul întregii ţări, ca un suprem omagiu şi adânc respect „închinat maselor de anonimi ce s-au jertfit pentru cauza sfântă”.
Apoi, muzicile au intonat „Rugăciune”, timp în care sicriul a fost coborât în mormânt, iar o baterie de artilerie a început să tragă cele 101 focuri, ca un ultim omagiu închinat „Viteazului Erou”.
Îndată după coborârea sicriului în locul de veci, s-a desfăşurat ceremonialul depunerii de coroane de flori din partea plenipotenţialilor străini, însoţiţi de ataşaţii militari respectivi şi de către Misiunile militare, în următoarea ordine: Anglia, Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, America, Japonia, Grecia, Franţa, Italia, Polonia etc.
După acest moment, Drapelele oştirii s-au prezentat de front, pe divizii, în faţa mormântului, dând salutul lor prin înclinarea steagului cât mai mult către pământ, iar şefii de corpuri şi comandanţii de divizii au dat onorul cu sabia, apoi drapelele şi-au reluat locurile pentru defilarea cu care se încheia ceremonialul reînhumării „Eroului Necunoscut”.
Col. (r) Andrei GHIDARCEA
