Din pelerinajul Corului ,,Gheorghe Dobreanu”

La Biserica din Ghelari şi Sf. Mănăstire Prislop (II)

Părintele Arsenie, mare duhovnic şi om sfânt

Florile de pe mormânt nu se usucă niciodată, iarnă, vară, ele sunt tot frumoase şi înflorite

Plecând din Ghelari, după ieşirea din Hunedoara pe DJ 687 K, tot într-o zonă frumoasă, am ajuns la Mănăstirea Prislop. Aici am cântat câteva pricesne şi Tatăl Nostru, după care am vizitat cimitirul aşezământului, atenţia fiindu-ne îndreptată spre mormintele Măicuţei Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab, cel care a restaurat biserica mănăstirii între anii 1564-1580, devenind a doua ctitoră a Mănăstirii Prislop, şi al Părintelui Arsenie Boca, mare duhovnic şi om sfânt.

Măicuţa care îndeplinea rolul de ghid ne-a spus că Mănăstirea Prislop este situată într-una din regiunile cele mai pitoreşti din ţara noastră. De la Haţeg spre miazăzi, se deschide minunata Depresiune a Haţegului, său ,,Ţara Haţegului”, leagănul poporului român, care se întinde până la poalele Munţilor Retezat. Aşezată într-o poiană, la altitudinea de 640 de metri, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri care coboară în pante domole până aproape de monument. S-a spus, pe drept cuvânt, că un drum în ,,Ţara Haţegului” este ,,un drum” sau ,,o coborâre” în istorie. Viaţa omenească a pulsat neîncetat în aceste minunate locuri, începând cu omul paleolitic, ale cărui urme s-au descoperit în peşterile de la Ohaba Ponor şi Cioclovina, situate nu departe de Prislop, la Răsărit de Depresiunea Haţegului. În acest spaţiu originar şi încărcat de istorie al poporului nostru, Sfântul Nicodim, reorganizatorul şi îndrumătorul monahismului românesc din a doua jumătate a veacului al XIV-lea, a ctitorit Mănăstirea Prislop, la 13 km de Haţeg, după ce zidise Mănăstirile Vodiţa, Topolniţa, Vişina şi Tismana, precum şi Vratna şi Manastiriţa – din Serbia. Sfântul Nicodim a copiat, la Prislop, Tetraevaghelierul slavon, pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se păstrează la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti. „Această Sfântă Evanghelie s-a scris de popa Nicodim, în anul al şaselea al prigonirii în Ţara Ungurească, la anul de la facerea lumii 6913, 1405”, care nu putea fi decât Mănăstirea Prislop, la acea vreme Sfântul Nicodim fiind în relaţii bune cu regele Ungariei, Sigismund.

Spuneam că atenţia ne-a fost atrasă de mormintele Domniţei Zamfira şi al Părintelui Arsenie Boca. Ni s-a spus că pe vremea Domniţei Zamfira se zice că au fost două mănăstiri, una de călugări şi una de călugăriţe, întrucât Domniţa Zamfira a vieţuit aici între anii 1575-1580. Tot atunci s-a înfiinţat la Mănăstirea Prislop o şcoală pentru cântăreţi şi viitori preoţi. Stareţul mănăstirii era pe vremea aceea Ioan de la Prislop, cel care a înmormântat-o pe Domniuţa Zamfira în anul 1580, iar în anul 1585 a ajuns Mitropolit al Transilvaniei la Alba-Iulia. În 1587 a zidit Catedrala din Alba-Iulia şi Reşedinţa mitropolitană, cu ajutorul lui Mihai Viteazul, pe care l-a întâmpinat la anul 1600, cu prilejul intrării sale triumfale în Alba-Iulia.

Viaţa monahală de aici a avut mulţi ani de întreruperi (înstrăinări), aparţinând din anul 1762, pe nedrept, Bisericii Greco-Catolice, până în 1948, când a avut loc actul istoric al revenirii preoţilor şi credincioşilor uniţi la Biserica Ortodoxă strămoşească. La 25 noiembrie 1948, Mitropolitul de atunci al Ardealului, Nicolae Bălan, a adus personal la Prislop, pentru restaurarea mănăstirii aflate într-o stare jalnică, pe Ieromonahul Arsenie Boca, până atunci stareţul reînviatei Mănăstiri brâncoveneşti de la Sâmbăta de Sus. Ca stareţ al mănăstirii, Părintele Arsenie, fiind licenţiat în Teologie la Sibiu şi absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, a început imediat înfrumuseţarea locului şi restaurarea mănăstirii, fiind ajutat de Fratele Nicolae Zaharia, de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus. După două veacuri de înstrăinare şi de absenţă aproape totală a vieţii monahale, maicile de la Mănăstirea Prislop, sub îndrumarea duhovnicească şi artistică a Părintelui Arsenie, au izbutit să ridice prestigiul ei sub raport duhovnicesc, artistic, gospodăresc, astfel încât azi ea se prezintă ca un aşezământ monahal cu o viaţă duhovnicească aleasă, dar şi cu un valoros monument de artă medievală, care atrage mulţimi de credincioşi şi turişti chiar şi de peste hotare.

Hramurile Mănăstirii Prislop sunt: 8 mai – Sfântul Ioan Evanghelistul, şi 14 septembrie – Ziua Crucii, dar se mai prăznuiesc şi următoarele zile: 26 decembrie – Sfântul Nicodim, 13 septembrie – Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie – pomenirea Părintelui Arsenie, şi 13 martie – pomenirea Măicuţei Zamfira.

Ştefan ISAC

Explicaţii foto

Cruce: Florile de pe mormânt nu se usucă niciodată, iarnă, vară, ele sunt tot frumoase şi înflorite

Părintele Arsenie 1: Părintele Arsenie, mare duhovnic şi om sfânt