Dacă Regele Mihai I al României nu semna capitularea necondiţionată în faţa trupelor sovietice la 23 august 1944, tragedia pe care o relatez mai jos nu ar fi avut loc.

Pe data de 27 august 1944, pilotul instructor Dumitru Masgras (1912-1944), împreună cu soţia Mia (1922-1944) şi fetiţa lor, Mariela, în vârstă de doar 2 ani, se prăbuşea cu un avion de mici dimensiuni pe malul râului Bistra Mărului, în locul numit „La Zătan”, situat la confluenţa pârâului Izvorul Alb cu râul Bistra Mărului. Toţi ocupanţii avionului şi-au pierdut viaţa în urma accidentului.

Trupurile neînsufleţite au fost aduse de sătenii din Poiana Mărului şi înmormântate, în prezenţa familiei, în micul cimitir din localitate…

După 70 de ani de la acest nefericit eveniment, la iniţiativa mea şi a lui Doru Bălăşoiu s-a format un grup de membri ai Aeroclubului teritorial caransebeş, alcătuit din comandantul Marinel Chevereşan şi elevii Giulia Ardelean, Iancu Armaş, Andrei Gîdei, Andrei Grigorescu, Gheorghe Vrăjitoru, Orlando Ţuican, cărora li s-a alăturat Toader Pantea, pilot veteran pe YAK 23, din anii ’50, care au dorit să comemoreze acest eveniment în care şi-au pierdut viaţa toţi cei trei membri ai familiei Masgras. În acest scop, am făcut o vizită la mormântul de la Poiana Mărului, unde am depus o coroană de flori, macheta unui avion, o jucărie de pluş, şi am păstrat un moment de reculegere.

Dumitru Masgras s-a născut în Moldova, în 1912, s-a căsătorit cu Mia şi au avut o fetiţă, Mariela.

Şi-a desfăşurat activitatea ca pilot instructor în Escadrila Poştei Aeriene, sau Escadrila Burgului, înfiinţată în 1942, sub comanda Irinei Burgoaia, a doua femeie din România cu brevet de pilot. Escadrila avea baza pe Aeroportul Dalnic, lângă Odesa, şi era dotată cu cinci avioane BWD-8, două KLEMM 35 şi un BÜCKER, proprietatea Irinei.

În 1944, Escadrila Burgului şi-a schimbat denumirea în Escadrila Basarabia şi a fost dotată cu încă 15 avioane KLEMM 35, cu fuselajul din pânză.

În 1944, escadrila s-a mutat la Dămăroaia, apoi la Timişoara, fiind desfiinţată în 1945.

Cu ocazia comemorării a 70 de ani de la eveniment, oamenii care îşi mai amintesc accidentul ne-au spus că avionul a fost mitraliat de apărarea antiaeriană, care a crezut că aparatul a venit să bombardeze zona. Avionul a mai zburat aproximativ un sfert de oră, lăsând în urmă o dâră de fum, după care s-a prăbuşit în albia Bistrei. Interlocutorii noştri bănuiesc că, probabil, Dumitru Masgras a murit pe loc, lovit de gloanţe, iar soţia sa, aflată în avion, a încercat să aducă aparatul la sol, însă fără succes.

Doamna Boby Petronescu, în vârstă de 80 de ani, a povestit grupului cum a trăit ea acest eveniment, copil fiind. „La un moment-dat, am văzut pe cer un avion care se învârtea deasupra satului. Am crezut că vrea să ne bombardeze şi ne-am ascuns. În urma avionului se vedea un fum negru. Avionul a luat-o în sus pe Valea Bistrei. După ce s-a auzit în sat că avionul a căzut, tatăl meu m-a dus şi pe mine la locul accidentului, la Zătan. Când am ajuns acolo, am văzut avionul ars. În el era o femeie ce se sprijinea cu mâna de geam. Mâna era arsă, se vedea osul. Lângă avion era culcat pe jos, mort, un bărbat frumos, îmbrăcat în alb, cu centură. Când oamenii au scos femeia din avion, au văzut că în braţe avea un copil”.

La locul prăbuşirii am vorbit cu Petrică Panescu, care mi-a spus următoarele: „Acum 40 de ani, am fost cu tatăl meu la pescuit şi acesta mi-a arătat scheletul unui avion pe malul râului şi mi-a spus că aici s-a prăbuşit un avion şi au murit oameni”.

Am încercat să găsim scheletul avionului, dar a fost imposibil, din cauza vegetaţiei şi datorită faptului că râul şi-a schimbat cursul.

Cel mai probabil, în data de 27 august 1944, Dumitru Masgras a încercat să-şi salveze soţia şi fiica din faţa trupelor sovietice, plănuind să o ducă cu avionul în Vest. Având însemnele Aviaţiei Germane şi evenimentul petrecându-se la doar patru zile de la începerea colaborării militare cu Uniunea Sovietică, e foarte posibil ca avionul să fi fost doborât de români.

Să le fie ţărâna uşoară!

P.S. Pe această cale, aducem mulţumiri speciale lui „GOE”, pentru sprijinul pe care l-a acordat în toate acţiunile legate de domeniul aviaţiei.

Dan PAICI

„Lupul Singuratic”

Foto: Doru BĂLĂŞOIU