Marţi, 27 martie, la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş a avut loc deschiderea oficială a expoziţiei temporare „Centenarul României Mari”, dedicată Unirii Basarabiei cu România. La eveniment au participat Adrian Ardeţ, managerul muzeului, gen. Cristian Dinulică, fostul comandant al Brigăzii 18 Cercetare-Supraveghere „Banat” din Timişoara, Constantin Brătescu, fost şef al Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, cu sediul la Caransebeş, muzeografi, istorici, cadre didactice şi oameni de cultură, invitat de onoare fiind prof. Cornel Hamat, din Timişoara, colecţionar şi promotor al turismului din această parte de ţară.
Adrian Ardeţ a vorbit despre importanţa zilei de 27 martie, despre Unirea pământului românesc smuls din trupul ţării în anul 1812 şi care, prin hotărârea unanimă a reprezentanţilor Sfatului Ţării din Basarabia, la această dată, în urmă cu un secol, şi-a proclamat Unirea pe veci cu România. „Noi, caransebeşenii, dar şi bănăţenii, am avut tot timpul o uşă deschisă pentru fraţii noştri de dincolo de Prut. Amintesc aici hrisoavele din 1940, episoadele de după 23 August 1944, când foarte multe familii din Basarabia şi-au găsit adăpost aici, foarte mulţi copii fiind adoptaţi de familii din oraş şi din Banat, aşa încât legătura noastră cu acest ţinut este mult mai profundă decât s-ar putea crede astăzi. Basarabia reprezintă, şi va reprezenta şi pentru generaţiile care vor veni, o luptă, pentru că noi, generaţia actuală, nu am reuşit să facem ceea ce au realizat înaintaşii noştri. Rămâne, în continuare, un deziderat al nostru, al tuturor, ca acest pământ românesc să fie veşnic alături de ţara noastră, aşa cum a fost în 1918”, a adăugat managerul muzeului caransebeşean.
Gen. Cristian Dinulică a spus că istoriografia rusă afirma că fără intervenţia Armatei Române în perioada cuprinsă între decembrie 1917 şi martie 1918, Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie, nu ar fi fost posibilă. „Unirea s-a făcut în baza solicitării proaspătului Guvern al Republicii Democrate Moldoveneşti, a unor înţelegeri între Gruparea Antantei şi Puterile Centrale, într-un context geo-politic bazat pe trei dimensiuni. Prima a fost aceea a neputinţei proaspătului Guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti de a stăpâni situaţia din Basarabia, ţara neavând o armată regulată, situaţia în republică fiind una dezastruoasă, deoarece dezertorii de pe front se dedau la jafuri… Cea de a doua dimensiune a fost interesul Regatului Românesc de a stăpâni Basarabia Occidentală, unde erau majoritatea depozitelor Armatei noastre, pentru a se putea realiza aprovizionarea soldaţilor, iar cea de a treia a fost interesul Marilor Puteri de a reduce extinderea bolşevismului, mai ales din Ucraina, spre sud”, a spus gen. Cristian Dinulică. El a mai vorbit despre acţiunile Armatei Române din luna martie 1918, precum şi despre contextul geo-politic actual, când o parte a cetăţenilor din Republica Moldova şi din România doresc o nouă Unire, catalogând situaţia drept una „foarte complexă, complicată şi delicată, dar mai ales imprevizibilă”.
Constantin Brătescu a numit evenimentul aniversat drept „primul pas făcut în 1918, spre ceea ce avea să se petreacă la 1 Decembrie, la Alba Iulia”. El a făcut referire la istoria Moldovei, una indivizibilă până în 1812, cu două capitale, la Baia şi la Suceava. „Raptul petrecut în 1812 a fost o dramă teribilă, poate una dintre primele drame mari trăite de poporul român. Imediat după aceea, Imperiul Ţarist a început procesul de rusificare, de mutare a populaţiei din interiorul Rusiei către această parte a Europei. În 1918, procentul populaţiei din Moldova era doar puţin favorabil românilor, mai ales la sate. Momentul 1918 a fost acel pas important făcut spre Marea Unire a tuturor românilor”, a spus fostul şef al Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale. El a mai vorbit despre relaţia apropiată pe care a avut-o Episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, în perioada 1910-1916, cu Vasile Stroescu, un mare moşier basarabean din zona Odesa, care, din veniturile moşiilor sale, a acordat Episcopiei Caransebeşului sume importante pentru construirea de şcoli, pentru îmbunătăţirea celor degradate şi pentru refacerea bisericilor, cei doi întâlnindu-se, chiar, la Hotelul „Pomul Verde”.
Expoziţia, găzduită în două săli de la parterul muzeului şi care va rămâne deschisă şi în luna aprilie, conţine obiecte care au aparţinut combatanţilor din Primul Război Mondial, din Basarabia, fotografii ale corifeilor Unirii Basarabiei cu România, precum şi ale regilor noştri de la vremea respectivă – Ferdinand şi Maria. De asemenea, mai pot fi văzute în expoziţie armament de infanterie, de cavalerie, un cufăr de cazarmament care a aparţinut unui sergent din Regimentul 43 Infanterie, ce şi-a avut sediul chiar în clădirea muzeului, pe nume Gheorghe Ianculescu, precum şi tipărituri apărute la Caransebeş în acea perioadă.
Acţiunea a fost organizată de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, în colaborare cu Consiliul Judeţean Caraş-Severin.
Sonia BERGER
