În ziua de 17 iunie, Grupa de seniori a Parohiei Romano-Catolice din Caransebeş, coordonată de sora Lydia Fechetă, căreia i s-a alăturat şi Grupa de femei condusă de sora Maricica Dancă – în total 45 de persoane –, din grup nelipsind nici sora Mariana Muţiu, au vizitat Mănăstirea Prislop şi mormântul Părintelui Arsenie Boca, unde ne-am rugat cu toţii.

Despre această mănăstire, unde zilnic sosesc sute de pelerini, amintim că este cel mai vechi aşezământ monahal din ţara noastră. În 1948, „sfântul” Arsenie Boca a fost mutat de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus – judeţul Braşov –, la Mănăstirea haţegană Prislop, ca stareţ, iar după transformarea acesteia în aşezământ monahal de maici, în 1950, Episcopul Andrei Magieru al Aradului l-a numit duhovnic al obştii. Vreme de cinci decenii (1943-1989), s-a aflat în vizorul Serviciului Secret al Jandarmeriei şi apoi al temutei Securităţi, pentru o presupusă apartenenţă legionară. „Sfântul”, cum era numit de credincioşii ardeleni, a fost arestat, anchetat şi închis în mai multe rânduri: 1945 (Bucureşti), mai-iulie 1948 (Braşov-Făgăraş), 16 ianuarie 1951-17 martie 1952 (Periprava), 27 septembrie-5 octombrie 1955 (Timişoara) şi 11 noiembrie 1955-7 aprilie 1956 (Jilava, Oradea). Există informaţii că a trecut, pentru scurte perioade de timp, şi prin lagărele şi închisorile de exterminare de la Aiud, Baia Sprie şi Ocnele Mari. A fost exclus din monahism în anul 1959, fiind reabilitat în 1998.

S-a stins din viaţă în data de 28 noiembrie 1989, fiind înhumat, după propria dorinţă, în cimitirul Mănăstirii Prislop, în ziua de 4 decembrie, mormântul său constituind, în prezent, un cunoscut loc de pelerinaj pentru creştinii din întreaga ţară. Învăţăturile sale duhovniceşti, consemnate încă din timpul vieţii de numeroşii lui ucenici, au fost strânse în mai multe volume.

De la Prislop, în drum spre Caransebeş, ne-am oprit pentru o devoţiune (rugăciune) la Biserica Greco-Catolică „Sfântul Nicolae”, din Haţeg, paroh Nicolae Dorinel Preda, un gugulan de-al nostru din Marga, care s-a bucurat foarte tare de prezenţa noastră aici. Împreună ne-am rugat şi am cântat, şi ne-am fotografiat. Părintele Preda a mărturisit că ar fi bucuros ca vizita noastră să se repete. Ne-am întors la Caransebeş mulţumiţi sufleteşte că am putut face acest pelerinaj. Am călătorit în siguranţă, avându-l conducător auto pe Ioan Şutac, senior la societatea „Nadina” Caransebeş, căruia îi mulţumim, cu toţii, şi pe această cale.

Ştefan ISAC