Mânăstirea Brebu, închinată Acoperământului Maicii Domnului, este o mânăstire ortodoxă relativ nouă, aflată pe teritoriul localităţii Brebu. La acest lăcaş de cult, situat între localităţile Brebu şi Soceni, se ajunge pe Drumul naţional care leagă între ele oraşele Caransebeş şi Reşiţa.

Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea rânduită de Biserică în amintirea arătării Maicii Domnului în Biserica Vlaherne, din Constantinopol. În ziua de 1 octombrie 911, se făcea priveghere în această biserică, pentru salvarea cetăţii împărăteşti, care era asediată. La ora 4 dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh şi rugându-se cu lacrimi pentru izbăvirea de duşmani. Sfântul Acoperământ era ţinut de Maica Domnului pe braţe, deasupra capetelor credincioşilor, iar în jurul ei se aflau Apostolii, Sfinţii şi Mucenicii.

Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului a fost întemeiată în anul 1997, cu ajutorul credincioşilor din satele şi oraşele apropiate, precum şi cu sprijinul major al lui Ioan Păcurariu, primarul comunei Brebu. Astfel, în şedinţa Consiliului Eparhial din data de 15 noiembrie 1997, la propunerea Preasfinţitului Laurenţiu Streza, episcopul de atunci al Caransebeşului, s-a aprobat înfiinţarea acestui aşezământ ca schit de maici.

Ansamblul monahal din localitatea Brebu a fost zidit pe un teren de două hectare, donat Bisericii Ortodoxe de familia lui Toma Iţariu. Locul cu pricina, aşezat aproape de coama unui deal, parcă în chip profetic, era numit încă din vechime „Valea Popii”.

Schitul s-a zidit în mai multe etape. Astfel, mai întâi s-a ridicat o clădire modestă, construită din lemn, care adăpostea numai câteva chilii. Mai apoi, în toamna anului 1997, s-a pus temelia pentru biserica din deal, precum şi a unei clădiri ample, care cuprinde trapeza, bucătăria, chiliile şi arhondaricul.

În anul 1998, în noua mânăstire din Brebu a venit maica Sofronia Crâşmar, împreună cu alte patru maici din Mânăstirea Vasiova. Odată ajunsă în Brebu, noua stareţă, împreună cu obştea, s-a ocupat în mod deosebit pentru finalizarea lucrărilor la noua biserică, la arhondaric şi la casa chiliilor.

Intrarea în mânăstire se face printr-o poartă sculptată în stejar masiv, executată de meşteri din Maramureş. La o distanţă de 300 de metri, înspre pădure, s-a construit o clădire anexă, pentru trebuinţele gospodăreşti. Acoperişul bisericii este foarte înalt, fiind acoperit cu tablă zincată. În clopotniţa mânăstirii se păstrează două clopote executate de meşteri din Târgu Mureş. Biserica a fost zidită pe un plan dreptunghiular, având interiorul împărţit în pronaos, naos şi altar.

Pictura în frescă a bisericii a fost lucrată de zugravul Eduard Kara, din Cluj-Napoca. Catapeteasma, tronul arhieresc, stranele şi celelalte obiecte de mobilier sunt sculptate în lemn de stejar, având o formă ornamentală specific ortodoxă (frunza de vie, cu struguri), de către sculptorul Vasile Apucăloaie, din localitatea Grumăzeşti, judeţul Neamţ. Toate icoanele de pe iconostas sunt executate în foaie argintată de meşteri din Târgu Neamţ. În biserică se află o icoană mare a Maicii Domnului „Axionita”, executată de aceiaşi meşteri, încadrată de o sculptură de lemn.

Hramul mânăstirii, respectiv „Acoperământul Maicii Domnului”, este o sărbătoare care în popor mai este cunoscută şi sub numele de „Procov”. În data de 1 octombrie 1999, odată cu sărbătorirea primului hram al lăcaşului monahal din Brebu, Preasfinţitul Laurenţiu Streza, episcopul Caransebeşului, împreună cu un sobor mare de preoţi, a sfinţit biserica schitului.

Ansamblul monahal are în componenţă paraclis de vară, corp de chilii, trapeză şi ateliere de croitorie şi pictură. La propunerea Preasfinţitului Laurenţiu Streza, în data de 20 iunie 2000, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat transformarea schitului în mânăstire de maici.

Teodor DĂNĂLACHE