Moise Belmustaţă
Continuând ciclul de articole dedicate marilor lăutari bănăţeni de altădată, în acest număr al ziarului îl prezentăm pe Moise Belmustaţă. De-a lungul carierei, el a colaborat cu o serie de mari interpreţi, printre care Luţă Ioviţă şi Ion Luca Bănăţeanu, oferind, de asemenea, sprijin şi îndrumare în afirmare multor personalităţi ale muzicii bănăţene, aici putând fi amintiţi Efta Botoca, Nelu Stan, Aurelia Fătu-Răduţu sau Dumitru Constantin. (Ş. Isac)
S-a născut la 23 septembrie 1914, în localitatea Beregsăul Mare, judeţul Timiş, din părinţii Simion şi Marta Belmustaţă. A avut o copilărie fericită şi senină, moştenind harul şi dragostea pentru muzica populară bănăţeană de la tatăl său, Simion, care cânta din laută şi avea chiar o colecţie de asemenea instrumente muzicale.
Şcoala primară a făcut-o la Beregsău. În timp ce era elev la şcoala din sat a învăţat să cânte la vioară. Primele melodii le-a prins de la lăutarii şi rapsozii satului şi din satele învecinate. După absolvirea celor şapte clase primare s-a înscris la Liceul „Loga” din Timişoara, unde în paralel a studiat muzica la Conservatorul comunal din oraş, la Clasa de vioară a profesorului Eugen Cuteanu (1900 – 1968) şi apoi la Clasa profesorului Mihai Munteanu.
După studiile liceale la „Loga”, unde în paralel a studiat vioara la Conservatorul comunal, asemenea marilor muziceni ai Banatului, în anul 1934 s-a înscris la Conservatorul din Bucureşti, unde a beneficiat de îndrumarea profesoarei Cecilia Niţulescu-Lupu. Din motive financiare, nu şi-a putut finaliza studiul la Conservator. S-a angajat ca funcţionar la C.F.R. Bucureşti, unde a pus bazele unei orchestre de muzică populară, al cărei dirijor a devenit. Între timp a cântat la mai multe restaurante din Capitală, şi anume „Amiciţia” şi „Rex”, cu Ion Luca Bănăţeanu, „Bucureştii Noi”, „Marna” şi „Păcii”. La restaurantul „Păcii” a cântat cu Ghiţă Bogdan – clarinet, Negulescu – acordeon, Vişan – ţambal şi Tică Bălăşoiu – tobe. Soliste vocale au fost Maria Lătăreţu şi Rodica Bujor.
În 3 mai 1946, s-a căsătorit cu Georgeta Taflan (n. 1924) pe atunci studentă în anul trei la Facultatea de Drept. După căsătorie, Georgeta a renunţat la facultate şi s-a angajat ca funcţionară la C.E.C., unde a lucrat până la pensionare. Din căsătorie au rezultat două fiice: Crina (n. 1948) şi Martha (n. 1951).
Talentul deosebit, generozitatea firii sale şi pregătirea de specialitate îl ajută să facă o frumoasă şi fericită cotitură în viaţă: Ion Luca Bănăţeanu îl duce la Orchestra „Radio Bucureşti”, în 1950, unde devine membru şi, la scurt timp, responsabil artistic al acelei formaţii.
A colaborat cu faimoşii interpreţi creatori Luţă Ioviţă şi Ion Luca Bănăţeanu. A oferit sprijin şi îndrumare în cariera artistică şi în afirmarea multor personalităţi ale muzicii noastre bănăţene, ca Efta Botoca, Nelu Stan, Aurelia Fătu-Răduţu, Viorica Ghercea şi Dumitru Constantin – consăteanul său, fiind responsabil artistic la Orchestra Radio Bucureşti. În 1977, când am fost chemat la Bucureşti pentru înregistrări, nea Moise (pentru că mă împrietenisem cu domnia-sa), aflând că sunt bănăţean din Caransebeş şi cunoscând zona şi muzicanţii de aici, m-a ajutat din toate punctele de vedere, inclusiv cu cazarea mea la Hotelul „Dorobanţi” din Capitală.
Moise Belmustaţă a făcut multe emisiuni radio şi înregistrări pe disc la „Electrecord”. Câteva din jocurile înregistrate le-a cântat în duet cu violonistul Nelu Stan. Pe lângă alte discuri imprimate la „Electrecord”, are şi un disc format mic, cu şase melodii – solo vioară – Moise Belmustaţă şi Nelu Stan, acompaniaţi de Orchestra de muzică populară a Radioteleviziunii, dirijată de George Vancu: Sorocul Mare, Ardeleana din Checea, Joc pe loc din Banat – solo vioară Moise Belmustaţă, iar Poşovaica de la Bozovici, De doi din Almăj, Brâu bănăţean – solo vioară Nelu Stan. A participat şi la multe emisiuni televizate.
A făcut turnee în multe ţări, printre care Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Coreea, Franţa, Polonia, URSS şi Ţările Nordice, ducând pretutindeni faima cântecului bănăţean.
Profesoara Martha Belmustaţă-Burlan, fiica maestrului, a spus: „Autenticitatea repertoriului prin care Moise Belmustaţă şi-a câştigat renumele naţional şi faima internaţională s-a întemeiat chiar în anii tinereţii”.
La 11 iulie 1989, a decedat, la vârsta de 75 de ani. A fost înmormântat în localitatea Boteni, judeţul Argeş, unde a avut o casă de vacanţă. Pe lângă prieteni şi cunoscuţi, la înmormântare a fost prezent şi violonistul Efta Botoca, finul său.
În încheiere, ar mai trebui poate adăugat faptul că Moise Belmustaţă a fost verişor primar cu profesorul Ion (Vanu) Odrobot, seniorul cântului bănăţean.
Ştefan ISAC
