Pe urmele ,,Doinei Banatului” şi ale slujitorilor ei

Lia Lungu – ,,Magica” americanilor

Lia Lungu s-a născut la 3 august 1951, în comuna Baru, judeţul Hunedoara, în zona Ţării Haţegului, de unde se trage mama ei. Copilăria şi-o petrece la Domaşnea, mai exact la staţia CFR Domaşnea-Cornea, unde tatăl ei era şeful gării. Această gară este la răspântia a şapte sate: Cănicea, Domaşnea, Cornea, Mehadica, Mehadia, Luncaviţa şi Crâşovăţ. Primele noţiuni despre cultura tradiţională le-a deprins de la fetele din satele învecinate, care veneau cu cireşe la gară, în aşteptarea trenurilor, ca să câştige un ban pentru a-şi face ,,ţoale” de Paşti, de Crăciun sau de Nedeie. În timp ce-şi făceau scălanele, acestea cântau şi povesteau, iar Lia le asculta şi punea după ureche ce auzea; aşa a început izvorul curgerii spre fermecatul folclor.

După primii ani de şcoală de la Domaşnea, îşi îndreaptă paşii spre prestigiosul Liceu Pedagogic din Caransebeş, concentrându-şi de timpuriu atenţia spre vasta şi minunata lume a muzicii populare. Este nelipsită de la Ansamblul şcolii şi apoi ca solistă vocală a Orchestrei populare ,,Doina Banatului” din Caransebeş, dirijată de Nicolae Perescu, şi apoi de Laci Perescu. Urmează angajarea ei ca solistă vocală la Ansamblul ,,Banatul” din Timişoara, condus de Gelu Stan, cu care debutează în 1973 la Radio Timişoara, înregistrând primele şase piese, preluate de Electrecord pe discul intitulat Interpreţi din Banat. Cu acelaşi Ansamblu debutează la Televiziunea Română din Bucureşti, în 1975. În 1978 urmează o nouă serie de înregistrări la Radio Timişoara, alături de Orchestra Populară ,,Banatul”, cu piesele Păhăruţ cu floricele, Câte flori cresc pe livezi, Asta-i nana de la Brebu şi altele. La ,,Banatul”, a cântat alături de nume consacrate ale folclorului, ca Felician Fărcaşu, Ana Pacatiuş sau Florentin Iosif. Tot aici are fericita ocazie să întâlnească şi să fie îndrumată de folclorişti cunoscuţi ca Gelu Stan, Ciprian Cipu ori Vasile Creţu. Ceea ce a învăţat de la folcloriştii de mai sus a făcut-o pe Lia să reziste tentaţiilor materiale în schimbul cărora ar fi trebuit să polueze melosul nostru autentic, reuşind în schimb să evolueze pe mari scene americane ca Lincoln Center, Symphony Space Broadway, precum şi la posturi de televiziune şi radio, inclusiv la postul american de cultură PBS 13. Pentru succesele dobândite şi autenticitatea interpretării cântecelelor, Guvernul American i-a acordat cetăţenia la clasa Extraordinary Ability.

Ne întoarcem la anul 1984, când Lia Lungu, acompaniată de data aceasta de orchestra dirijată de Achim Penda, înregistrează la Radio Timişoara piesele Câtă boală are mândra, Cântă mierla, cucul, Colo-n vale la izvor. Cu Orchestra populară a Radioteleviziunii din Bucureşti, dirijată de Constantin Arvinte şi George Vancu, a imprimat frumoasele piese bănăţene Codrule, împărat verde, De-ar fi badea-n sat cu mine, Pe drumul Banatului, De-ar fi luna de cu seară, Când înfloare piersicul, Sus în vârful nucului. Amintiri frumoase o leagă de mentorii săi, muzicologul Ion Românu, soprana Marieta Grebenişan de la Opera din Timişoara, unde, timp de un deceniu, Lia a fost coristă a acestei instituţii de cultură, precum şi de dirijorul şi profesorul Achim Penda.

Discografia artistei se compune din cinci albume realizate în ţară şi două în America. Pentru aceste realizări artistice, Timişoara i-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare, iar în 2006 a fost invitată cu un recital la Festivalul de la Mamaia, precum şi la Caransebeş, unde, cu prilejul aniversării a 55 de ani de la înfiinţarea Orchestrei ,,Doina Banatului”, a fost distinsă cu o Diplomă de Excelenţă.

Nu o dată, Lia Lungu a oferit publicului românesc spectacolul intitulat ,,De viaţă, De dragoste, De moarte”, prezentat cu succes şi pe scenele mai importante ale New York-ului, unde este stabilită din anul 1991. Una dintre cele mai mari mândrii ale Liei, este fiul său Tudor, cadru universitar în Statele Unite.

În încheiere, aş aminti că, oriunde s-ar afla, în străinătate sau în ţară, Lia nu-şi uită prietenii sau colegii de cântec. Personal, mi-a făcut o surpriză emoţionantă. Nevăzându-ne de mult timp, iar eu fiind la Radio ,,Antena Satelor” din Bucureşti, în transmisie directă (redactor Angela Marinescu), iar Lia fiind la un spectacol cu Orchestra Radiodifuziunii Române din Bucureşti (dirijor Adrian Grigoraş), a intrat în direct cu mine, amintindu-ne de drumul parcurs de amândoi în devenirea ca interpreţi de cântec adevărat. Îi mulţumesc şi pe această cale pentru cuvintele frumoase adresate atunci… (Va urma )