Istoricul Liviu Groza a văzut lumina zilei la 10 iulie 1932, în oraşul Caransebeş. Se trage din vestita familie a generalului erou Moise Groza, ce reprezintă virtuţile românilor bănăţeni ca onestitate şi decenţă, patriotism şi civilizaţie, cu respect pentru muncă, neam şi credinţă. Astfel, Liviu Groza a fost crescut în spirit autentic românesc.

Şcoala primară a făcut-o la Caransebeş, unde a urmat şi cursurile Liceului ,,Traian Doda”, pe care le-a absolvit în anul 1951. A îmbrăţişat cariera militară, devenind un ofiţer harnic şi conştiincios.

Viaţa i-a fost schimbată după ce i-a cunoscut pe academicianul Constantin Daicoviciu şi pe prof. univ. dr. Radu Vulpe, care i-au călăuzit paşii spre pătrunderea tainelor istoriei.

A urmat cursurile Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului istoriei militare. Înarmat cu uneltele istoricului, începând o intensă/asiduă muncă de cercetare, a străbătut Banatul de Munte în lung şi în lat, acest pământ blagoslovit de Dumnezeu şi de istorie, mucenicind cu entuziasm, pasiune şi acribie.

În anul 1989 studiază în Arhivele de Război din Viena şi Budapesta, reuşind să publice apoi 30 de volume, dintre care 10 intitulate „Restituiri istorice”.

A susţinut numeroase expuneri şi conferinţe (peste 1.000) în cadrul unor simpozioane, interviuri la Radio şi Televiziune, cu menirea de a constitui un spaţiu al dialogului intelectual centrat pe teme socio-umaniste, ale raportului între tradiţie şi modernitate, în istoria şi devenirea culturii şi civilizaţiei româneşti.

A colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate, unde a publicat peste 100 de articole.

Este o personalitate grandioasă şi profetică a unui gen de autohtonism ştiinţific românesc, cu sclipitoare investigaţii de istorie şi istoriografie locală.

Orator desăvârşit, înzestrat cu o putere delicată de a mânui cuvântul, cules de pe pajiştile pe care le parcurge fără oprire, a atras pe toţi cei care îl ascultau, strecurându-le în suflet înţelesuri superioare.

A semnat 60 de cărţi, care vorbesc despre personalităţi, dar şi despre cei mulţi care duc greul societăţii, ca participanţi la războaie şi contribuabili, dar şi ca lucrători ai ogoarelor. Face portretele revoluţionarilor de la 1848 şi ale celor 28 de generali din Banat, în care apare ca un romantic, adesea patetic.

Alături de descrierea Războaielor austro-otomane, legendele şi miturile din Banat apar ca un spectacol de dimensiuni mistice, prin care caută să transmită ceva contemporanilor: învăţăminte, îndreptări, direcţii de viaţă.

Liviu Groza este istoricul care ştie să se facă contemporan cu trecutul, pentru a-l putea înţelege, tălmăci şi pentru a crea modele pentru prezent.

Faptul că a fost făcut Cetăţean de onoare al mai multor localităţi, printre care şi al comunei Iablaniţa, nu este o întâmplare, ci este o lucrare sacramentală a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, pentru o schimbare de înnoire a populaţiei Banatului, prin dialog cu valorile naţionale, pentru care a luptat toată viaţa.

Domnia-sa este un simbol al conştiinţei naţionale, un luptător pentru identitatea românească, pentru hotar şi Cruce.

Este un model de o calitate excepţională pentru generaţiile de azi, aflate în căutarea unui model existenţial. Ideile lui slujesc românismul, afirmând o trăire morală sub semnul Bisericii şi un model de viaţă.

Om al locului sfinţit, Banatul, este menit a pune totul în rânduială, asemenea înţeleptului Diogene. De a ne aroma existenţa cu trăinicia simbolurilor pe care locul şi vremea le-au aşezat în firea românească.

E un om-instituţie, bogat în condei şi-n fire, cu dorinţa de înrădăcinare şi trăire morală în Sfânta tradiţie.

Este o figură emblematică a intelectualului bănăţean din ultima jumătate a secololui XX, tipul intelectualului angajat şi implicat în viaţa cetăţii Caransebeş şi a populaţiei sale (poporului său).

Liviu Groza reprezintă, de asemenea, tipul creştinului jertfelnic în lupta cu demonia veacului. Este o rază de soare pe cerul înnourat de astăzi.

A redat realizările omului pe acest pământ, în toate domeniile istoriei şi vieţii.

Opera lui este o bucurie pentru cititori, de aceea trebuie aduse mulţumiri autorului pentru darul său, şi bine ar fi să avem în bibliotecă şi cărţile Domniei-sale, prin care sufletul nostru se mândreşte cu întregul univers cultural al Banatului re-creat în devenirea sa istorică.

Scrierile sale sunt gândite şi documentate, cu teze despre românism, şi arată faptul că trăim într-un permanent prezent. Aflăm aici, în spirit silvestrian, o Românie tainică în Grădina Maicii Domnului.

Din cărţile lui Liviu Groza reiese hieratismul august al locurilor călcate de românii bănăţeni şi al monumentelor construite de ei.

Citindu-i opera, descoperi un om cald, bun, mărinimos, iubitor de oameni, un om religios, cu suflet curat, aşa cum numai un creştin autentic poate fi.

În niciun alt fel nu cunoşti mai bine un om, un creator, decât prin faptele minţii şi inimii sale, dar mai cu seamă atunci când îi citeşti opera. Din ea ni se dezvăluie un suflet sensibil, delicat, şi un patriot consecvent.

Liviu Groza lasă în urma sa un exemplu al faptei, mânat de un simţământ al datoriei, având, în chip de poruncă divină, sentimentul misiunii de culturalizare prin istorie.

În opera sa întâlnim autenticitatea şi unicitatea spiritului românesc, evidenţiind originalitatea culturală care umple goluri în spaţiul mioritic.

Faţă de Domnia-voastră, inima mea nu se poate manifesta decât prin cele mai calde urări de sănătate şi bună sporire în toate. În toate clipele, numele Domniei-voastre deşteaptă în mine, pe lângă sentimentul unei mari recunoştinţe, şi pe acela al unei admiraţii dintotdeauna…

Pavel PANDURU