Îndrumătorul lui Luca Novac, al subsemnatului, dar şi al multor alţi solişti vocali şi instrumentişti din Banat, a fost Nicolae Perescu, regretatul dirijor şi director al renumitului Ansamblu „Lazăr Cernescu” („Doina Banatului”), din Caransebeş. La cei 71 de ani împliniţi recent, Luca a fost sărbătorit regeşte, la Restaurantul Hotelului ,,Parc” din Buziaş, de către TVRM Bucureşti, realizator şi prezentator fiind tânărul Georgel Nucă, pe care l-am cunoscut la diferite spectacole şi festivaluri, de unde acest tânăr a plecat acasă, de fiecare dată, cu premii. La această aniversare nu putea să lipsească scumpa soţie a sărbătoritului, frumoasa moaţă Maria Tudor Novac, şi nici scumpul lor nepot, Novăcel Luca, băiatul fiicei Carmen Luca, urmaşă demnă a părinţilor în ale cântecului. La această aniversare, familia Novac a avut ca invitaţi prieteni de cântec, dragi lor, din generaţii şi zone diferite – Sonia Vlaicovici, Laza Cnejevici, Elena Paulescu, Gheorghe Costea, gugulanii din Caransebeş, Daniela Văcărescu şi Ştefan Isac, pe Lorena Pascu, Violeta Daminescu, Gheorghe Adam, Ramona Florea, Salvina Făniţă, Mariana Bârcă, Ioan Alungulesei, Gabriel Lungu, Cornelia Badea, şi, nu în ultimul rând, pe prezentatorul emisiunii, Georgel Nucă. Cu toţii l-am sărbătorit pe Luca, în aplauzele spectatorilor care au umplut sala Restaurantului „Parc”.
Acum, la ceas aniversar, se cuvine să spunem câteva cuvinte despre Luca Novac. S-a născut în satul Var, comuna Obreja, în urmă cu 71 de ani, copilăria şi adolescenţa fiind legate de satul Dalci, comuna Turnu Ruieni. Luca se trage dintr-o familie în care preocupările muzicale şi talentul s-au transmis din generaţie în generaţie. Tatăl său, Luca Novac, cânta la saxofon, iar bunicul, pe care îl chema tot Luca Novac, la clarinet. Luca este mândru şi de fraţii lui, Gheza – virtuoz la trompetă, Cornel – la acordeon, şi regretatul Silviu – la saxofon. Melodiile lui Luca vin din minunatul Banat de Munte, zonă plină de folclor de calitate şi de artişti autentici. El se alătură unor înaintaşi de renume din zonă, ca Luţă Ioviţă, Nicolae Arapu, Vasile Horea şi, nu în ultimul rând, tatăl său. Se face cunoscut din fragedă copilărie: la nici 16 ani, în 1957, era laureat al Concursului Naţional de Muzică Instrumentală, tot în 1957, precum şi în 1966, fiind laureat al concursurilor de amatori din România, iar 1964 – al Festivalului Balcanic. În 1964 a fost angajat ca solist instrumentist la saxofon, în cadrul Orchestrei Populare de Stat „Lazăr Cernescu” din Caransebeş, devenită apoi „Doina Banatului”. După pensionarea lui Petrică Vasile-Capdecal de la acest ansamblu, la indicaţia lui Nicolae Perescu, Luca a îmbrăţişat taragotul, care l-a făcut celebru, colaborând cu ansambluri din ţară şi din străinătate, alături de naistul Radu Simion şi de colegii lui, excelenţi instrumentişti, printre care îi amintim pe Ion Drăgoi, Ion Lăceanu, Alexandru Ţitrus sau Nicolae Bob Stănescu. După cum a fost prezentat de Georgel Nucă, dar şi de o parte a celor prezenţi la sărbătorirea lui Luca, din cariera lui artistică nu au lipsit zecile de înregistrări la Radio, TVR sau Electrecord, care au pus în lumină originalitatea şi frumuseţea unei părţi a bogatului său repertoriu. În cuvântul meu, pe lângă urarea „La mulţi ani” cu bucurie şi sănătate alături de cei dragi, am amintit prietenia care mă leagă de Luca şi de Maria, încă din anul 1969, de la Festivalul Internaţional de la Ohrid, fosta Iugoslavie. În final, toţi cei prezenţi i-am cântat sărbătoritului „La mulţi ani”, mulţi dintre noi având lacrimi pe obraji.
P.S. M-am bucurat de reîntâlnirea cu prezentatorul şi realizatorul emisiunii de la TVRM, mai ales prin faptul că a fost coleg aici cu un mare redactor de Radio-TV, doamna Theodora Popescu, datorită căreia, în 1964, am avut prima apariţie la TVR Bucureşti.
Ştefan ISAC
