Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Teiuş şi-a sărbătorit duminică, 15 august, hramul. Cu acest prilej, o mulţime de credincioşi, alături de preoţi din eparhie au poposit pentru rugăciune la aşezământul monahal.
Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de către Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian, episcopul Caransebeşului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a hirotesit întru protosinghel doi ieromonahi din obştea monahală, care s-au rugat, au lucrat şi au slujit în această sfântă mănăstire încă de la întemeierea ei.
Atât la slujbele care s-au desfăşurat în ajunul praznicului, cât şi în ziua praznicului Maicii Domnului, credincioşii s-au spovedit şi s-au împărtăşit cu Sfintele Taine. La fel ca în Ardeal, şi în zona Banatului Montan evlavia la Maica Domnului este una deosebită, ceea ce a făcut ca în timp credincioşii să înveţe din generaţie în generaţie cântări bisericeşti închinate Maicii Domnului, pe care le cântă la Praznicele Mariane.
„Maica Domnului, omniprezentă în cultul divin public şi particular al sfintei noastre ortodoxii, relevă, completează şi desăvârşeşte sintagma că mult poate rugăciunea Maicii înaintea Fiului ei şi Dumnezeului nostru. Maica Domnului, prin încredinţarea pe care o primeşte de la Mântuitorul Iisus, răstignit pe Crucea Golgotei, devine maica noastră, a tuturor. La răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, toată natura s-a tulburat, întreg universul, iar reprezentanta omenirii la zbuciumul suferinţei Fiului lui Dumnezeu a fost şi rămâne Maica Domnului. Fecioara Maria reprezintă, dacă doriţi, echilibrul feminin din cultul nostru. Când spunem aceasta, ne referim la faptul că prin Maica Domnului regăsim iubirea de mamă şi pentru mamă, ea fiind milostivă spre neputinţa fiilor şi rugătoare spre Tatăl cel din ceruri. Şi din această pricină este indispensabilă Maica Domnului în cult, în rugăciune particulară şi în inimile noastre; de aceea avem evlavie la Maica Domnului, pentru că iubirea supremă şi fără prihană este iubirea maternă pe care Maica Domnului o oferă şi ne învaţă să o primim la rândul nostru”, a spus părintele episcop în cuvântul de învăţătură.
Istoria aşezământului monahal din Teiuşul Caransebeşului începe prin dorinţa ieromonahului Justinian Tibil de a ctitori o mănăstire în apropierea Caransebeşului. Prima Liturghie s-a oficiat în data de 17 iulie 1999, într-o bisericuţă construită din tablă ondulată pentru săvârşirea Sfintelor Slujbe. Piatra de temelie s-a aşezat la data de 15 august 1999, de către Preasfinţitul Laurenţiu Streza, au urmat mai apoi demersurile de construire, care, după mărturisirea obştii monahale, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, au primit un avânt neaşteptat.
După construirea şi târnosirea bisericii a urmat altarul de vară al mănăstirii, iar mai apoi stăreţia şi anexele gospodăreşti aferente corpului de chilii. În Duminica închinată Sfinților Români din anul 2009, a fost târnosit paraclisul de iarnă către Preasfințitul Părinte Episcop Lucian. Astăzi, Mănăstirea Teiuş primeşte în curtea ei credincioşi din Caransebeş şi împrejurimi, care se liniştesc şi primesc aici alinare sufletească.
Carmen SENCO
Liviu DINU
